Ce este atașamentul și cum ne influențează relațiile
Atașamentul se referă la o relație emoțională dintre două persoane care implică un schimb de afecțiune, grijă și intimitate.

Modurile în care interacționăm sunt cultivate încă din copilărie, pe baza relației dintre copil și părinte.
Atașamentul este responsabil pentru:
- capacitatea de a dezvolta relații împlinite cu ceilalți;
- capacitatea de a menține un echilibru emoțional;
- capacitatea de a explora lumea;
- capacitatea de a face față stresului;
- capacitatea de a ne simți în siguranță;
- capacitatea de a ne bucura de propria persoană și de a ne găsi împlinirea alături de ceilalți;
- capacitatea de a ne reveni după dezamăgiri sau evenimente neplăcute.
Stiluri de atașament
Atașament sigur
Copiii cu un timp de atașament sigur sunt vizibil iritați atunci când pleacă părinții lor și sunt foarte fericiți când aceștia se întorc. Când sunt speriați, vor căuta atenție la părinți, însă pot fi alinați și de alte persoane adulte. Totuși, aceștia își preferă părinții. Părinții copiilor cu un stil de atașament sigur se vor juca mai mult timp cu aceștia, reacționează mai rapid la nevoile lor și sunt mai receptivi la acestea.
În cazul copiilor cu un tip de atașament sigur, se poate observa mai multă empatie, mai puțină agresivitate, sunt mai puțin gălăgioși, au curaj să exploreze lumea în mod independent și sunt mai maturi decât ceilalți copii cu stiluri de atașament ambivalent sau evitant.
Adulții cu un tip de atașament sigur au relații de încredere și de durată, se simt conectați cu partenerul lor, îi oferă libertate, au o stimă de sine crescută și își împărtășesc cu ușurință sentimentele. Pot oferi sprijin atunci când partenerul lor are nevoie și cer ajutor când ei înșiși au nevoie. Au relații sincere și deschise cu ceilalți, se simt iubiți și independenți.
Atașament nesigur-anxios
Copiii cu un stil de atașament anxios simt o nevoie crescută de a se simți doriți, caută un sentiment de siguranță și se agață de părinți.
Adulții cu un stil de atașament anxios petrec mult timp gândindu-se la relațiile lor, au tendința de a fi geloși sau de a-și idolatriza partenerii și au nevoie de asigurare frecventă din partea celorlalți că le pasă de ei. Într-o relație, se vor îndoi de partener și va sta cu teama de a fi părăsit, interpretând acțiunile celorlalți. Va căuta ca partenerul său să îl salveze sau să îl completeze, resimțind o ,,foame emoțională’’. Atunci când se simte nesigur de sentimentele partenerului și de relație, devine anxios sau posesiv, acționând într-un mod exagerat și poate interpreta acțiunile partenerului ca pe o afirmare a fricilor sale.
Atașament nesigur-ambivalent
Copiii cu acest stil de atașament sunt suspicioși în fața stăinilor, se întristează când sunt separați de familie, dar nici nu se liniștesc când acesta se întoarce.
În unele cazuri, copilul poate respinge în mod pasiv părintele, refuzând confortul sau afișând în mod deschis agresiune față de părinte. Acest stil de atașament este asociat cu disponibilitatea scăzută a mamei față de nevoile copilului.
Copiii cu un stil de atașament ambivalent dezvoltă anxietate, caută atenție, dar niciodată nu simt că o primesc și au nevoi emoționale mari.
Adulții cu un stil de atașament ambivalent sunt reticenți în a se apropioa de ceilalți și își fac griji că partenerul nu le răspunde în același mod, ceea ce duce la despărțiri frecvente, pentru că relația devine rece, iar partenerii se îndepărtează. Adesea, acești adulți au relații intense cu persoane nepotrivite, se simt dezamăgiți și niciodată nu sunt mulțumiți cu ce au.
Atașament nesigur-evitant
Copiii cu un tip de atașament evitant tind să își evite părinții, mai ales după o perioadă mai mare de absență. Nu resping, neapărat, atenția unui părinte, însă nu caută să fie în contact cu aceștia și nu manifestă o preferință anume între părinte și o persoană străină.
Adulții cu un stil de atașament evitant au probleme în relațiile lor intime, investesc puține sentimente în relațiile sociale și romantice și sunt incapabili să își împărtășească gândurile sau sentimentele cu ceilalți. Tind să aibă dificultăți în relații și suferă atunci când trec printr-o despărțire.
Aceștia tind să evite intimitatea și sunt predispuși să se implice în relații sexuale pasagere. Nu reușesc să își sprijine partenerul în perioadele stresante.
Lasă un răspuns