Ce este atașamentul și cum ne influențează relațiile

Atașamentul se referă la o relație emoțională dintre două persoane care implică un schimb de afecțiune, grijă și intimitate.

Modurile în care interacționăm sunt cultivate încă din copilărie, pe baza relației dintre copil și părinte.

Atașamentul este responsabil pentru:

  • capacitatea de a dezvolta relații împlinite cu ceilalți;
  • capacitatea de a menține un echilibru emoțional;
  • capacitatea de a explora lumea;
  • capacitatea de a face față stresului;
  • capacitatea de a ne simți în siguranță;
  • capacitatea de a ne bucura de propria persoană și de a ne găsi împlinirea alături de ceilalți;
  • capacitatea de a ne reveni după dezamăgiri sau evenimente neplăcute.

Stiluri de atașament

Atașament sigur

Copiii cu un timp de atașament sigur sunt vizibil iritați atunci când pleacă părinții lor și sunt foarte fericiți când aceștia se întorc. Când sunt speriați, vor căuta atenție la părinți, însă pot fi alinați și de alte persoane adulte. Totuși, aceștia își preferă părinții. Părinții copiilor cu un stil de atașament sigur se vor juca mai mult timp cu aceștia, reacționează mai rapid la nevoile lor și sunt mai receptivi la acestea.

În cazul copiilor cu un tip de atașament sigur, se poate observa mai multă empatie, mai puțină agresivitate, sunt mai puțin gălăgioși, au curaj să exploreze lumea în mod independent și sunt mai maturi decât ceilalți copii cu stiluri de atașament ambivalent sau evitant.

Adulții cu un tip de atașament sigur au relații de încredere și de durată, se simt conectați cu partenerul lor, îi oferă libertate, au o stimă de sine crescută și își împărtășesc cu ușurință sentimentele. Pot oferi sprijin atunci când partenerul lor are nevoie și cer ajutor când ei înșiși au nevoie. Au relații sincere și deschise cu ceilalți, se simt iubiți și independenți.

Atașament nesigur-anxios

Copiii cu un stil de atașament anxios simt o nevoie crescută de a se simți doriți, caută un sentiment de siguranță și se agață de părinți.

Adulții cu un stil de atașament anxios petrec mult timp gândindu-se la relațiile lor, au tendința de a fi geloși sau de a-și idolatriza partenerii și au nevoie de asigurare frecventă din partea celorlalți că le pasă de ei. Într-o relație, se vor îndoi de partener și va sta cu teama de a fi părăsit, interpretând acțiunile celorlalți. Va căuta ca partenerul său să îl salveze sau să îl completeze, resimțind o ,,foame emoțională’’. Atunci când se simte nesigur de sentimentele partenerului și de relație, devine anxios sau posesiv, acționând într-un mod exagerat și poate interpreta acțiunile partenerului ca pe o afirmare a fricilor sale.

Atașament nesigur-ambivalent

Copiii cu acest stil de atașament sunt suspicioși în fața stăinilor, se întristează când sunt separați de familie, dar nici nu se liniștesc când acesta se întoarce.

În unele cazuri, copilul poate respinge în mod pasiv părintele, refuzând confortul sau afișând în mod deschis agresiune față de părinte. Acest stil de atașament este asociat cu disponibilitatea scăzută a mamei față de nevoile copilului.

Copiii cu un stil de atașament ambivalent dezvoltă anxietate, caută atenție, dar niciodată nu simt că o primesc și au nevoi emoționale mari.

Adulții cu un stil de atașament ambivalent sunt reticenți în a se apropioa de ceilalți și își fac griji că partenerul nu le răspunde în același mod, ceea ce duce la despărțiri frecvente, pentru că relația devine rece, iar partenerii se îndepărtează. Adesea, acești adulți au relații intense cu persoane nepotrivite, se simt dezamăgiți și niciodată nu sunt mulțumiți cu ce au.

Atașament nesigur-evitant

Copiii cu un tip de atașament evitant tind să își evite părinții, mai ales după o perioadă mai mare de absență. Nu resping, neapărat, atenția unui părinte, însă nu caută să fie în contact cu aceștia și nu manifestă o preferință anume între părinte și o persoană străină.

Adulții cu un stil de atașament evitant au probleme în relațiile lor intime, investesc puține sentimente în relațiile sociale și romantice și sunt incapabili să își împărtășească gândurile sau sentimentele cu ceilalți. Tind să aibă dificultăți în relații și suferă atunci când trec printr-o despărțire.

Aceștia tind să evite intimitatea și sunt predispuși să se implice în relații sexuale pasagere. Nu reușesc să își sprijine partenerul în perioadele stresante.

Cine sunt eu? Din confesiunile unei fete.

,,M-am căutat pe mine însumi.” , afirmă Heraclit. Eu sunt de acord cu afirmația lui, deoarece mi-a luat mult timp să mă găsesc și să mă cunosc pe mine, fără să folosesc „filtrele” celor din jur, să mă văd exact cum sunt eu când stau singură în camera mea, doar eu cu gândurile și emoțiile mele.


Introspecția poate fi și dureroasă, dar în același timp și utilă. Am descoperit despre mine la început că îmi e frică să mă gândesc la mine și să „mă întâlnesc” cu cele mai intime gânduri ale mele. Dar de ce să nu o facem? Oare ne e frică să întâlnim ceva ce am vrea să ascundem? Motivându-mă să îmi fac analiza introspectivă, am conștientizat că sunt anxioasă, că îmi e frică de multe lucruri și mă îngrijorez foarte des, dar mi-am dat seama că sunt curajoasă fiindcă mereu mă confrunt cu situațiile care îmi provoacă disconfort și am decis să mă laud. Mi-a fost frică să descopăr cele mai ascunse gânduri din mintea mea, dar la final am conștientizat cine sunt eu și de ce reacționez într-un oarecare fel.

Am și avem o mulțime de „cadouri” de la părinții noștri în subconștient, nu-i așa? De ce să nu le „despachetăm”, să vedem ce ne ascund? Am descoperit că îmi e frică de persoanele autoritare și de violență, indiferent sub ce formă este ea, de singurătate, de eșec, dar de ce să nu învăț să le gestionez și să le înfrunt cu fruntea îndreptată spre curaj și bucurie?

Apoi, stând la cafea cu mine, mi-am dat seama că îmi percep comportamentele ca fiind negative, impulsive, care pornesc de la gândul că nimic nu fac bine și totul trebuie să iasă perfect. Mi se părea că îmi manifest emoțiile în mod exagerat, dar de ce să nu învăț să mă bucur de ele și să le controlez? De ce nu pot să am propria mea părere despre mine? Să mă văd doar prin ochii celorlalți?

Am decis să mă uit în oglindă și să mă felicit că sunt așa minunată, cu toate rănile sufletului meu pe care ceilalți nu le văd și îmi critică doar comportamentul. Să mă văd și eu o persoană rea, când de fapt eu știu că sunt bună? Cred că era timpul să am și eu o părere bună despre bine, să conștientizez că sunt bună, ambițioasă, puternică, curajoasă. Da, uneori și impulsivă, dar în același timp și blândă, poate în ochii altora nerăbdătoare dar în sufletul meu cu răbdare eternă.

În perioada copilăriei și a adolescenței stima mea de sine a fost influențată în mod negativ, fiind criticată și judecată mereu, dar cu toate acestea am reușit să devin și să rămân o persoană cât de cât optimistă și să îmi rezolv sarcinile, chiar dacă este prezentă și anxietatea în viața mea. De ce să nu am încredere că pot să fac și eu lucrurile bine?

Sunt o domnișoară minunată, care are scopuri mari în viață și încerc să am încredere că le și pot duce până la capăt. De ce să le permit persoanelor din jur să mă facă să cred că e exact invers? Nu le-am permis destul? Am dreptul la fericire, libertate și succes. De ce să nu mă respect? Pentru că nu am fost respectată de proprii mei părinți? Nu. Eu decid să mă respect, să îmi ofer experiențe noi, să mă împlic în proiecte, să ajut, să îmi dau voie să mă și bucur. Vreau să îmi alimentez stima de sine în mod pozitiv și să mă iubesc, să mă simt iubită.

Până acum mă prezentam mereu ca fiind o fată timidă, pesimistă și le arătam cerul din jur că îmi e frică că mă vor evalua negativ, mă vor critica. Dar acum, decid să mă bucur, să confrunt toate situațiile cu fruntea ridicată, și nu doar să le creez celor din jur o impresie bună despre mine, ci chiar să mă simt eu bine în sufletul meu. Dacă eu nu mă cred o persoană valoroasă și nu mă iubesc, cum pot să aștept de la ceilalți să mă vadă așa? Trebuie să încep cu mine și lucrez la asta. Și chiar mă simt mai bine.

De ce să mă conformez? Pentru că situațiile sociale o cer? Nu, ci ca să mă simt eu bine. Fiind o persoană autentică, după multă muncă, am ajuns să fiu apreciată pentru ceea ce sunt, nu pentru „masca” pe care o port. Mă autopromovam, încercam să câștig respectul celorlalți la noul loc de muncă și la începutul carierei aveam nevoie de verificarea sinelui, să mă vadă persoanele din jur doar o persoană veselă și echilibrată, dar mi-am dat seama că avem nevoie de persoane sincere și autentice în jurul nostru și am decis să mă arăt așa cum sunt eu, cu bune și cu rele, fiindcă toate sunt ale mele.

Așa sunt eu. Mereu lucrând cu mine, ajung să devin persoana care îmi doream dintotdeauna, cu calitățile și defectele mele. Da, sunt poate încăpățânată, uneori impulsivă și nerăbdătoare, dar știu că sunt și iubitoare, empatică, curajoasă, hotărâtă, ambițioasă și foarte motivată, să mă văd pe mine bine și să mă iubesc.

Care este diferenta dintre psiholog, psihiatru, psihoterapeut?

Psihologul

Psihologul a absolvit Facultatea de psihologie de 3 sau 4 ani, insa diploma de licenta nu ii permite sa consilieze clienti in cabinet.

Pentru a avea clienti, psihologul trebuie sa urmeze un program de masterat in domeniu la o facultate de Psihologie acreditata de Colegiul Psihologilor, pentru a deveni psiholog clinician sau psihoterapeut, cu diverse formari pe care scolile le ofera (cognitiv-comportamentala, ericksoniana, sistemica de cuplu si familie etc). 

Pentru a avea drept de practica, Psihologul trebuie sa fie acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania.

Psihoterapeutul

Psihoterapia se afla la intersectia dintre medicina si psihologie. Spre deosebire de psiholog, psihoterapeutul este un psiholog care a urmat o specializare suplimentara: psihoterapia.

Psihoterapeutul poate trata diverse afectiuni psihice (depresie, anxietate, tulburari de personalitate sau diagnostice severe cum ar fi schizofrenia sau bipolaritatea) prin metodele invatate in formarea pe care a urmat-o. 

In functie de formarea psihologului, metodele de terapie sunt diferite dar au acelasi scop, acela de a diminua simptomele negative ale afectiunii.

Astazi, psihoterapia presupune intalnirea cu propria imagine, careia ii dai frau liber povestind si traind fiecare emotie pe care o ai, sub ghidarea psihoterapeutului, pentru redescoperirea sinelui.

Psihiatrul

Psihiatrul este absolvent al Facultatii de medicina, si, spre deosebire de psiholog si psihoterapeut, poate prescrie medicamentatie in tratarea afectiunilor psihice.

Psihiatrul si psihologul clinician pot evalua, diagnostica, trata si urmari evolutia pacientilor cu afectiuni psihice precum: anxietatea, tulburarile obsesiv-compulsive, dementa, adictiile, tulburari de somn, ori tulburari afective, iar psihoterapeutul poate trata si urmari evolutia unui diagnostic deja pus.

Copilul si emotiile

A fost odată un copil care voia să fie tot timpul fericit. Cu toate acestea, lui i se întâmplau lucruri care ba îl întristau, ba îl speriau sau mâniau.

Cum lui nu îi plăceau aceste emoții, a rugat o zână să îl scape de simțirile neplăcute. Zâna binevoitoare i-a răspuns chemării, dar în loc să-l scape de ele, l-a uimit spunându-i că fără acelea ar fi mult mai sărac.

Așa că, atunci când el era în fața unei ape adânci în care scăpase mingea, zâna i-a apărut din umbră și i-a spus:

-Frica te ajută să știi să te aperi de ceea ce este periculos!

De asemenea, atunci când era trist pentru că nu obținuse nota maximă la o evaluare, zână și-a făcut din nou apariția pentru a-i explica:

– Acum ești trist. Tristețea te ajută să înțelegi mai bine viața și să cauți fericirea și lucrurile bune, să înveți mai mult pentru a obține rezultatul dorit. Cum altfel ai putea să prețuiești ceva pe lume dacă nu știi ce înseamnă pierderea?

Altădată, când copilul era furios pentru că părinții nu îl lăsau să se joace la calculator, zâna i s-a arătat din nou:

-Vezi câtă putere și energie ai? Să nu uiți că energia și puterea trebuie folosite cu mare înțelepciune, astfel încât ele să te ajute, ci nu ca să rănești sau să distrugi.

A trecut mult timp de la întâlnirea copilului cu zâna și pe parcursul anilor el și-a dat seama cât de folositoare erau acele emoții – pentru că ele îi arătau calea schimbării. Astfel, copilul putea deveni cu fiecare zi mai puternic, mai viguros, mai pregătit pentru viață.

Și, odată împrietenit cu emoțiile mai puțin plăcute, de care nu îi mai era frică, el le privea ca pe niște prieteni sinceri care îți spun adevărul. El știa că nu or să dureze mult, așa cum nici norii negri nu pot ascunde soarele prea mult timp. Iar fericirea lui, asemenea soarelui, strălucea tot timpul pe cerul cu sau fără nori. De-abia acum el putea să fie cu adevărat împlinit, să se bucure de viață pe de-a-ntregul, să prețuiască fiecare clipă.

(text apărut în Alexandra Manea, Clara Ruse – ”Dezvoltare personală pentru clasa pregătitoare”, Ed. Delta Cart Educational)

Cele 5 limbaje ale iubirii adaptate relatiei parinte-copil

Cum poti invata limbajul iubirii
copilului tau

Gary Chapman si Ross Campbell sunt doi psihologi care au descris cinci limbaje ale iubirii in relatia parinte-copil. De asemenea, ei vorbesc despre metafora iubirii vazuta ca un „rezervor”. Acest lucru inseamna sa vizualizezi iubirea ca pe un recipient care daca este plin inseamna ca exista iubire reciproca intre parinti si copii, iar acestia din urma sunt echilibrati, fericiti si dezvolta rezilienta, atat de importanta pentru a trece prin dificultatile vietii. Daca recipientul nu este plin, atunci copiii vor avea probleme de furie, imaturitate, vor fi nesiguri si lipsiti de echilibru.

Cei doi psihologi sustin ca „recipientul trebuie sa fie plin de iubire fiindca numai apoi poate avea loc disciplina si invatarea. E gresit sa spui ca exista prea multa iubire. Iubirea neconditionata este cel mai puternic mesaj pe care il putem transmite copiilor nostri”.

Iubirea se poate manifesta in mai multe feluri, iar autorii de mai sus au propus 5 limbaje ale iubirii. Cum poti identifica ce limbaj al iubirii „vorbeste” copilul tau si cum poti invata sa il folosesti in relatia cu el? Iata descrierile acestora si recomandari pentru fiecare tip de limbaj.

Atingerile. Acestea sunt o nevoie de baza a oamenilor, fac parte din instinctul natural, ofera siguranta emotionala si sunt cel mai usor de oferit. In interactiunea cu copilul tau, te poti folosi de atingeri pentru a-i arata iubirea astfel:

  • asaza-te alaturi de copil pe scaun
  • tineti-va de maini
  • dansati
  • imbratisati-va
  • gadilati-va
  • pupatul pe frunte sau obraji

Copilul cu acest limbaj: cere sa fie luat in brate des, primeste cu bucurie si imparte saruturi si imbratisari, ii place sa fie activ fizic si se bucura de harjoneala.

Iata cum inteleg copiii contactul fizic: „Stiu ca mama ma iubeste fiindca ma imbratiseaza” (Allyson, 7 ani), „De fiecare data cand ii sar in brate tatalui meu, imi spune ca e bucuros sa ma vada. Atunci cand pleaca ma imbratiseaza tare si imi spune ca imi va duce dorul” (Jessica, 12 ani) etc.

Cuvintele sunt o modalitate foarte puternica de a comunica iubirea, afectiunea, lauda, incurajarea si indrumarea. Copiii care primesc astfel de cuvinte din partea parintilorlor dezvolta un sentiment al valorii si sigurantei in sanul familiei. Totusi, e important sa se tina cont de: tonul vocii, volumul, limbajul corporal si fluenta verbala. Poti spune copilului cuvinte care sa ii confirme afectiunea si aprecierea ta astfel:

  • folosirea de cartonase sau hartii pe care sa ii scrii mesaje
  • pastrand obiecte realizate de copilul tau
  • folosind cuvinte de alint
  • spunandu-i motivele pentru care esti mandru de el
  • apeluri sau mesaje pe telefon prin care ii spui cat de mult conteaza pentru tine
  • facandu-i complimente

Copilul cu acest limbaj al iubirii iti va cere parerea in mod frecvent cand vine vorba de realizarile, infatisarea sau alegerile sale, se bucura in mod vizibil atunci cand primeste complimente si laude si ofera la randul lui multe complimente.

De asemenea, indicii ale acestui tip de limbaj pot fi si zambetul, verbalizarea sentimentelor, aprobarea verbala sau reactiile puternice la critica si cuvintele urate.

Ce parere au copiii despre cuvintele de confirmare?„Imi iubesc mama fiindca si ea ma iubeste. In fiecare dimineata imi spune asta” (Maria, 8 ani)„Parintii mei imi spun cat de mandrii sunt de mine si ma incurajeaza cu scoala, chiar si atunci cand mi-e foarte greu” (Lisa, 12 ani)„Stiu ca ma iubesc parintii fiindca vorbesc frumos cu mine, chiar daca gresesc” (Ionut, 10 ani)

Timpul de calitate se refera la oferirea atentiei si a timpului tau. Timpul de calitate transmite indirect copilului mesajul ca „Esti important si imi place sa stau cu tine”. Timpul de calitate implica nu doar sentimentele de iubire, ci si amintirile construite
unii alaturi de ceilalti. Cum poti petrece timp de calitate cu copilul tau?- spune-i o poveste- radeti impreuna- cantati- impartasiti-va sentimentele si gandurile- creati ceva impreuna- realizati activitati impreuna- inventati traditii in familie

Copilul care foloseste acest limbaj: cauta frecvent atentia si compania ta, te roaga sa te joci cu el, sta langa tine si te observa atunci cand ai treaba sau te roaga sa stai cu el in camera cand se joaca.

Ce spun copiii despre acest limbaj?„Stiu ca ai mei ma iubesc fiindca le place sa facem lucruri impreuna.” (Bogdan, 8 ani)„Stiu ca tata ma iubeste fiindca isi petrece timpul cu mine. Foarte des ne jucam fotbal impreuna.” (Jeremy, 12 ani)„Parintii mei ma iubesc fiindca mereu sunt acolo langa mine cand am nevoie si pot discuta orice cu ei.” (Mindy, 16 ani).

Servicii si favoruri. Acest limbaj te va ajuta si sa modelezi copilului iubirea pentru ceilalti si motivatia de a-i ajuta pe cei din jur. Poti face asta aratandu-i prin diferite activitati ce inseamna ospitalitatea, reparandu-i jucariile fara a cere nimic in
schimb, gatind mancarea lui preferata, implicandu-va in acte de caritate etc.
Copilul care prefera acest limbaj: cere si ofera ajutor atunci cand este nevoie, se bucura atunci cand este ajutat sau cand lucreaza impreuna cu tine la un proiect.

Ce spun copiii despre acest limbaj al iubirii:„Stiu ca mama ma iubeste fiindca atunci cand ma simt rau, ma duce la doctor si imi face supa preferata.” (Krystal, 7 ani)„Tatal meu ma iubeste fiindca e alaturi de mine la toate meciurile de baschet pe care le am.” (Mihai, 9 ani)„Stiu ca mama ma iubeste fiindca imi incheie de fiecare data nasturii de la camasa si imi verifica temele in fiecare seara.” (Brenda, 12 ani)
Darurile
 sunt importante prin ceea ce reprezinta si nu neaparat prin continut, marime sau cost. Darurile nu sunt recomandate atunci cand sunt folosite pentru a compensa vinovatia parintelui sau timpul redus petrecut cu copilul. Atunci cand oferi daruri copillului, poti opta pentru un kit pentru a construi ceva, un obiect cu o anumita semnificatie, obiecte care au legatura cu preocuparile si interesele copilului sau daruri care pot fi folosite mai mult timp.

Copilul cu acest limbaj al iubirii se bucura mult cand primeste cadouri, chiar daca nu sunt valoroase material, ofera la randul lor obiecte persoanelor pe care le apreciaza, este extrem de bucuros cand descopera cadourile de Craciun sau de ziua de nastere.

Cum interpreteaza copiii acest limbaj al iubirii:„Parintii mei ma iubesc fiindca mi-au oferit tot ceea ce am.” (Mihai, 15 ani)„Parintii mei mi-au oferit o bicicleta fiindca sunt mandri de mine si ma iubesc.” (Cris, 12 ani).

Un tren, o gara, o calatorie

De multe ori m-am gandit ca viata este asemenea unei calatorii cu trenul. Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si triste la altele. Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre.

Este vorba despre parintii nostri.

Este drept ca, in tren, vor urca si alte persoane care vor ocupa un loc important in calatoria noastra. Aceste persoane sunt prietenii nostri si toate acele persoane pe care le iubim. Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc aceasta calatorie ca pe o plimbare scurta, in timp ce altii o privesc ca pe o calatorie infinita. In acest tren al vietii, exista persoane permanent prezente si gata de a oferi ajutorul si dragostea lor celor care au nevoie de ele. Unele persoane urca si coboara si noi abia am obervat acest lucru. Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre.

Bineinteles, noi nu ne oprim si ne straduim sa ii gasim. Ne inghesuim si ne luptam sa trecem in vagonul lor plecat spre infinit sau in vagonul in care exista alti oameni langa cei pe care ii vrem inapoi in vagonul nostru…Calatoria cu trenul este plina de provocari, vise, fantezii, sperante, planuri, iluzii, bucurii, dureri, impliniri, dezamagiri…Incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si incercam sa cautam ceea ce este mai bun si mai frumos, in fiecare dintre ei.

In vagonul vietii noastre se vor urca, de-a lungul calatoriei, tot felul de oameni care, fie ne vor binecuvanta existenta, fie ne vor invata lectii pretioase, care ne vor ajuta sa ne descoperim, sa ne depasim limitele, talentele, ne vor ajuta sa intelegem viata dintr-o multitudine de perspective…Vor fI oameni care ne vor face sufletul firimituri, dar vor fi si oameni care ne vor intelege, ne vor sprijini neconditionat, ne vor incuraja, ne vor oferi un umar pe care sa ne odihnim sufletul si gandurile dar, mai presus de orice, ne vor oferi multa dragoste si caldura sufleteasca, acea oaza de liniste, un loc la usa caruia, stergandu-ne picioarele lasam toate preocuparile, toate maruntisurile si sacaielile vietii si unde gasim intelegere, pace, un loc al izolarii de exterior.

Misterul cel mai mare al acestei calatorii cu trenul este ca nu stim cand vom cobora definitiv, si nici macar, nu stim cand va cobora cel care sta pe locul de langa noi. Unii vin, altii pleaca, fara sa-ti pese, fara sa le pese, dar cand apare acea persoana speciala, parca iese soarele, aerul e mai curat, mai plin de viata, florile sunt mai frumoase, cerul e mai limpede si noaptea mai adanca, mai profunda si totusi, mai linistoare.

Secretul unei calatorii superbe este sa stim sa ne bucuram de fiecare moment, de fiecare statie, de fiecare secventa care se deruleaza prin fata ochilor nostri, in timp ce trenul alearga suierand spre infinit, pentru ca atunci cand trenul se va opri in gara finala, sa coboram razand, cu sufletul plin de amintiri, de iubiri, de splendide povesti de suflet si de viata, de experiente minunate, de trairi profunde, de implinire totala, iar daca nu vor reusi sa coboram din tren cu toate aceste lucruri, atunci, macar sa coboram cu cat mai putine regrete.

Un tren, o gara, o calatorie, un destin, oameni, experiente, emotii si trairi impletite intr-un singur si sfant cuvant: VIATA traita intre doua suieraturi, cea a nasterii si cea a plecarii spre infinit (Alexandra Goldstein).

Principii de aur pentru cresterea corecta a unui copil

Copiii invata totul din mediul inconjurator.
Respecta copilul in toate manifestarile lui.
Ofera-i libertate de miscare in siguranta.


Ofera-i libertate de a alege.
Da-i sansa sa castige tot mai multa independenta.
Invata-l prin prezentarea activitatii, nu prin corectare.


Implineste-i nevoile si, in acelasi timp, ajuta-l sa vada care sunt si nevoile celorlalti.
Ai rabdare. Daca un copil are nevoie de mai mult timp pentru a invata ceva, acorda-i-l.
Un copil care este criticat frecvent invata sa-i judece pe altii.


Daca un copil se simte acceptat, invata sa aiba incredere in el.
Respecta-ti copilul atunci cand a gresit si isi poate repara greseala. Opreste-l atunci cand actiunile pe care vrea sa le faca sunt potential periculoase.


Nu-ti vorbi de rau copilul, indiferent daca acesta este sau nu de fata.
Concentreaza-te mai degraba pe ceea ce vrei sa educi bun in el, nu pe raul pe care vrei sa-l eviti.Intotdeauna fii pregatit sa raspunzi cand te solicita copilul, caci atunci are nevoie de ajutor.


Cand nu are nevoie de ajutor, nu interveni.
Nu intrerupe un copil cand este concentrat asupra unei activitati: se odihneste, lucreaza sau doar ii observa pe altii.

Daca un copil este frecvent laudat, el invata sa aprecieze.

Cum sa pedepsesti fara sa ranesti

Pedeapsa este, alaturi de recompense, o metoda de disciplinare a copilului. Ea este o acțiune care presupune un anumit disconfort, frustrare sau chiar suferință, însa este un rau necesar. Din pacate, cand ne uitam în jur, vedem ca pedepsele sunt aplicate de cele mai multe ori greșit si ca fac numai rau. De aceea, este indicat sa aflam cum se aplica pedeapsa in mod potrivit, astfel incat sa isi atinga scopul si sa poata fi evitate efectele ei negative.

Stabileste corect regulile pentru copii. Daca unui copil i se explica de ce este important sa respecte o anumita regula va putea privi pedeapsa ca pe o consecinta naturala a incalcarii respective reguli.

Atunci cand anunti o anumita regula, spune-i copilului si ce pedeapsa va primi daca o incalca. Pedepsele cele mai eficiente sunt cele care se refera la retragerea unor privilegii (copilul nu mai are voie la TV, nu se mai joacă 5 minute, pleaca acasa de la locul de joacă, etc), iar cele mai puţin eficiente sunt cele care presupun inducerea unei suferinţe (fizice sau psihice).

 Aminteste-ti ca bataia nu functionează niciodata! Chiar daca pare eficienta pe moment, are consecinte negative asupra copilului si il invata sa fie agresiv.

Nu folosi pedepse pentru incalcarea unor reguli despre care copilul nu stia ca trebuiesc respectate. Daca realizezi ca ai uitat sa mentionezi o regula importanta, nu il pedepsi de prima oara cand o incalca, in necunostinta de cauza.

Aplica pedeapsa imediat ce are loc comportamentul negativ. Astfel copilul va intelege ideea consecintelor imediate ale propriilor actiuni.

Aseaza-te intr-o pozitie astfel incat sa fii la nivelul copilului cand ii vorbesti, pentru ca el sa inteleaga ca nu doresti sa te impui prin forta, ci ca vrei sa il faci sa inteleaga ceva.

Spune-i copilului pentru ce comportament il pedepsesti si arata-i care sunt consecintele negative ale respectivului comportament. Spre exemplu: ,,Uite, pentru ca l-ai lovit pe Andrei, acum il doare piciorul!’’

Pedepseste comportamentul, nu copilul!

In loc să spui ,,Esti un copil rau” este mai folositor sa spui ,,Ai facut ceva rau”. Un comportament rau poate fi mereu schimbat si corectat, dar daca copilul crede ca el este rau, se va simti lipsit de valoare si nu va sti ce anume sa schimbe.

Dă-i alternative pozitive la respectivul comportament. Spune cum iti doresti sa se poarte in viitor in situatii similare. Spre exemplu: ,,Vreau pe viitor cand Andrei iti ia jucaria sa vii sa imi spui mie, nu sa il lovești”.     

Nu amana pedeapsa folosind avertismente. Avertismentele sunt o cale sigura de a submina importanta pedepsei si il fac pe copil sa nu ia pedeapsa cu adevarat in serios.         

Daca folosesti pedeapsa de tipul time-out (in care copilul sta intr-un loc izolat cateva minute pentru a reflecta la ce a facut), aceasta ar trebui sa dureze atatea minute cat este varsta copilului (pentru un copil de 3 ani, o pedeapsa de 3 minute).

Dupa ce copilul a terminat pedeapsa, incheie subiectul, fara sa mai revii asupra ei, sau sa faci aluzii la ea cand nu este cazul. Nu uita ca pedeapsa este o lectie de învatat: daca si-a insusit lectia, nu mai are rost sa revii asupra ei.

Fii consecvent! Aplica pedeapsa de fiecare data cand copilul face comportamentul nepotrivit, fara exceptie, pentru ca altfel el nu va lua in serios pedeapsa.

Nu te lasa impresionat de protestele si lacrimile copilului. In cazul pedepsei, un anumit disconfort este pretul platit pentru a-l disciplina pe copil. Daca cedezi la lacrimile lui, el va invata ca ori de cate ori plange scapa de pedeapsa. De asemenea, daca dupa ce il pedepsesti te duci la el cerandu-ti iertare iti vei pierde autoritatea de părinte.

Aplica pedepsele, dar nu uita sa folosesti si recompensa cand se respecta regula, mai ales la început! De multe ori suntem atenti numai la greseli si trecem faptele bune cu vederea, ca si cand ar fi de la sine intelese. In felul acesta devenim critici si mereu nemultumiti, punand accentul numai pe greselile copiilor. Copiii au nevoie sa fie apreciati cand respecta regulile, mai ales daca este o regula care necesita control si abtinere din partea lor.

A pedepsi fara sa te razbuni, a fi ferm fara sa fii abuziv, a fi rabdator fara sa fii prea permisiv, acestea sunt provocarile tale cand vine vorba de pedeapsa.

Regulile de mai sus te ajuta sa eviti greselile majore pe care le poti face cand iti pedepsesti copilul, insa ca sa le poti respecta, ai nevoie de rabdare, de toleranta, dar si de consecventa si fermitate. Da-ti timp si rabdare pentru a invata care sunt pedepsele cele mai eficiente si cele mai puţin nocive pentru copilul tau!

Pastile psihologice

Principii generale pentru o viata fericita

I. Decalogul irationalitatii (Merita cunoscut pentru a-l evita)
1. TREBUIE sa reusesti in tot ceea ce faci ALTFEL esti fara valoare ca om (esti neimportant/inferior/slab).
2. TREBUIE sa reusesti in tot ceea ce faci ALTFEL este groaznic si catastrofal (este cel mai rau lucru care ti se putea intampla).
3. TREBUIE sa reusesti in tot ceea ce faci ALTFEL nu poti tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
4. TREBUIE ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos cu tine ALTFEL esti fara valoare ca om (esti neimportant/inferior/slab).
5. TREBUIE ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos ALTFEL este groaznic si catastrofal (este cel mai rau lucru care ti se putea intampla).
6. TREBUIE ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos ALTFEL nu poti tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
7. TREBUIE ca viata sa fie dreapta cu tine si usoara ALTFEL esti fara valoare ca om (esti neimportant/inferior/slab).
8. TREBUIE ca viata sa fie dreapta si usoara ALTFEL este groaznic si catastrofal (este cel mai rau lucru care ti se putea intampla).
9. TREBUIE ca viata sa fie dreapta si usoara ALTFEL nu poti tolera/suporta acest lucru (este insuportabil.
10. EU, CEILALTI SI/SAU VIATA TREBUIE CU NECESITATE SA…

II. Decalogul rationalitatii (A se citi zilnic, dimineata sau seara inainte de culcare)

1. AR FI PREFERABIL sa reusesti in tot ceea ce faci si fa tot ce depinde de tine in acest sens DAR DACA NU REUSESTI, nu inseamna ca esti fara valoare ca om ci doar ca ai avut un comportament mai putin performant, care probabil poate fi imbunatatit in viitor.
2. AR FI PREFERABIL sa reusesti in tot ceea ce faci si fa tot ce depinde de tine in acest sens DAR DACA NU REUSESTI, aminteste-ti ca este doar (foarte) rau fara a fi insa catastrofal (cel mai rau lucru care ti se putea intampla).
3. AR FI PREFERABIL sa reusesti in tot ceea ce faci si fa tot ce depinde de tine in acest sens DAR DACA NU REUSESTI, poti tolera/suporta acest lucru neplacut si sa mergi mai departe bucurandu-te de viata, chiar daca este mai greu la inceput.
4. AR FI PREFERABIL ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos cu tine DAR DACA NU SE COMPORTA ASA, nu inseamna ca tu sau ei sunteti fara valoare ca oameni.
5. AR FI PREFERABIL ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos DAR DACA NU SE COMPORTA ASA, aminteste-ti ca este doar (foarte) rau fara a fi insa catastrofal (cel mai rau lucru care se putea intampla).
6. AR FI PREFERABIL ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos DAR DACA NU SE COMPORTA ASA, poti tolera/suporta acest lucru neplacut si mergi mai departe bucurandu-te de viata, chiar daca este mai greu la inceput.
7. AR FI PREFERABIL ca viata sa fie dreapta cu tine si usoara DAR DACA NU ESTE, nu inseamna ca viata este nedrepata si/sau ca tu esti fara valoare ca om.
8. AR FI PREFERABIL ca viata sa fie dreapta si usoara DAR DACA NU ESTE, aminteste-ti ca este doar (foarte) rau, fara a fi insa catastrofal (cel mai rau lucru care se putea intampla).
9. AR FI PREFERABIL ca viata sa fie dreapta si usoara DAR DACA NU ESTE, poti tolera/suporta acest lucru si sa mergi mai departe bucurandu-te de viata, chiar daca este mai greu la inceput.
10. SINGURUL LUCRU CARE TREBUIE ESTE CA NIMIC NU TREBUIE CU NECESITATE.

III. Nucleul nebuniei (Merita cunoscut pentru a-l evita)

1.Eu TREBUIE CU NECESITATE SA….
2. Ceilalti TREBUIE CU NECESITATE SA…
3. Viata TREBUIE CU NECESITATE SA…
IV. NUCLEUL SANATATII (A se citi zilnic, dimineata sau seara inainte de culcare)
1. Accepta ceea ce nu se poate schimba.
2. Fa tot ceea este omeneste posibil sa schimbi ce se poate schimba, amintindu-ti insa mereu ca uneori lucrurile nu TREBUIE sa se intample cum vrei tu.
3. Fa diferenta dintre 1 si 2.

V. Sfaturi pentru o viata rationala si fericita (A se citi zilnic, dimineata sau seara inainte de culcare)

1.Urmeaza Decalogul Rationalitatii si evita Decalogul Irationalitatii.
2. Asimileaza Nucleul Sanatatii si renunta la Nucleul Nebuniei.
3. Sa doresti si sa faci tot ceea ce depinde de tine ca lucrurile sa se intample asa cum vrei tu dar in acelasi timp sa tii minte ca nu scrie niciunde ca lucrurile TREBUIE cu necesitate sa se intample asa cum vrei tu.
4. Ar fi de dorit ca ceilalti sa te trateze corect dar asta nu inseamna ca si TREBUIE cu necesitate sa o faca.
5. Ar fi de dorit sa reusesti in tot ceea ce faci dar asta nu inseamna ca si TREBUIE cu necesitate sa reusesti.
6. Ar fi de dorit ca viata sa fie usoara si dreapta dar asta nu inseamna ca si TREBUIE cu necesitate sa fie asa.
7. Daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dorit asta nu inseamna ca esti fara valoare ca om ci doar ca ai avut un comportament mai putin performant care probabil poate fi imbunatatit.
8. Daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dorit nu inseamna ca este o catastrofa (cel mai rau lucru care ti se putea intampla) ci este doar un lucru neplacut (poate pana la extrem de neplacut), fara ca asta sa insemne totusi ca este cel mai rau lucru care ti se poate intampla si ca nu te mai poti bucura de viata.
9. Daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dorit poti tolera asta si merge mai departe bucurandu-te de viata, desi este mai greu la inceput, pana pornesti.
10. Este placut sa ai aprobarea si dragostea celorlalti si fa tot ceea ce este omeneste posibil sa le obtii dar aminteste-ti ca si fara ele te poti accepta ca fiinta umana care are dreptul sa se bucure de viata.
11. Este de preferat sa faci lucrurile perfect dar este omeneste sa faci greseli.
12. Oamenii reactioneaza asa cum doresc ei nu cum doresti tu si aminteste-ti ca ei, ca si tine, nu sunt perfecti.

Principii specifice pentru o viata fericita

(Atunci cand apare problema specifica, pilula se citeste zilnic, dimineata si seara inainte de culcare, si ori de cate ori este nevoie pe parcursul zilei)
PASTILA PSIHOLOGICA IMPOTRIVA FURIEI, NEMULTUMIRII, AGRESIVITATII, IRITARII, FRUSTRARII
• „Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta.”
• „Pot sa accept ca in viata mi se intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este neplacut.”
• „Pot suporta sa mi se intample asa ceva, desi nu imi doresc si nu imi place.”
• „Pot tolera ceea ce simt, chiar daca nu simt ceva placut.”
• „Pot sa suport prezenta acestui gand, desi nu imi place.”
• „Pot accepta ca am facut asta chiar daca preferam sa nu o fac.”
• „Pot accepta comportamentul celorlalti, chiar daca acestia nu fac intotdeauna ce mi-as dori eu.”
PASTILA PSIHOLOGICA IMPOTRIVA ANXIETATII, PANICII, FRICII, NELINISTII
• „Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta.”
• „Pot sa accept ca in viata mi se pot intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este neplacut si am facut tot posibilul ca sa le evit.”
• „Este extrem de neplacut ca mi s-a intamplat asa ceva, insa nu este cel mai rau lucru care mi s-ar fi putut intampla.”
• „Cred ca pot face fata si la situatii mai rele decat cea in care ma gasesc acum.”
• „Este extrem de neplacut, insa nu catastrofal daca in aceasta situatie nu voi putea detine controlul asa cum mi-as dori.”
• „Este rau, dar nu dezastruos sa traiesti astfel de emotii.”
• „Este neplacut, dar nu catastrofal sa ai astfel de ganduri.”
PASTILA PSIHOLOGICA IMPOTRIVA DEPRIMARII, DEPRESIEI, TRISTETII
• „Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta.”
• „Pot sa accept ca in viata mi se intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este trist.”
• „Am gresit comportandu-ma astfel, insa eu raman intotdeauna o persoana valoroasa, prin simplul fapt ca sunt om.”
• „Poate ca aceasta reactie a mea este o dovada de slabiciune, insa asta nu arata valoarea mea ca persoana.”
• „Chiar daca nu ma descurc intotdeauna asa de bine cum mi-as dori, raman o persoana buna si valoroasa.”
• „Sunt multumit de mine, desi stiu ca nu sunt perfect.”

Materialele sunt elaborate de Prof. univ. dr. Daniel David (vezi Tratat de psihoterapii Cognitive si Comportamentale; Polirom, 2006) pe baza teoriei si terapiei rational-emotive si cognitiv-comportamentale si a materialelor similare elaborate de Albert Ellis (si la Albert Ellis Institute).
Sursa: http://clinicalpsychology.psiedu.ubbcluj.ro/terapie-autoadministrata/pastile-psihologice/

Oglinda lui Gandhi – poveste terapeutica

Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar se spune ca l-ar fi intrebat cineva pe Gandhi in legatura cu factorii care distrug fiinta umana si ca el ar fi raspuns: politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca, intelepciunea fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate.
Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara dacă eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunosctor.
Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul.
Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.
Cine vrea să fie iubit, sa iubeasca!
Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.