Cum sa pedepsesti fara sa ranesti

Pedeapsa este, alaturi de recompense, o metoda de disciplinare a copilului. Ea este o acțiune care presupune un anumit disconfort, frustrare sau chiar suferință, însa este un rau necesar. Din pacate, cand ne uitam în jur, vedem ca pedepsele sunt aplicate de cele mai multe ori greșit si ca fac numai rau. De aceea, este indicat sa aflam cum se aplica pedeapsa in mod potrivit, astfel incat sa isi atinga scopul si sa poata fi evitate efectele ei negative.

Stabileste corect regulile pentru copii. Daca unui copil i se explica de ce este important sa respecte o anumita regula va putea privi pedeapsa ca pe o consecinta naturala a incalcarii respective reguli.

Atunci cand anunti o anumita regula, spune-i copilului si ce pedeapsa va primi daca o incalca. Pedepsele cele mai eficiente sunt cele care se refera la retragerea unor privilegii (copilul nu mai are voie la TV, nu se mai joacă 5 minute, pleaca acasa de la locul de joacă, etc), iar cele mai puţin eficiente sunt cele care presupun inducerea unei suferinţe (fizice sau psihice).

 Aminteste-ti ca bataia nu functionează niciodata! Chiar daca pare eficienta pe moment, are consecinte negative asupra copilului si il invata sa fie agresiv.

Nu folosi pedepse pentru incalcarea unor reguli despre care copilul nu stia ca trebuiesc respectate. Daca realizezi ca ai uitat sa mentionezi o regula importanta, nu il pedepsi de prima oara cand o incalca, in necunostinta de cauza.

Aplica pedeapsa imediat ce are loc comportamentul negativ. Astfel copilul va intelege ideea consecintelor imediate ale propriilor actiuni.

Aseaza-te intr-o pozitie astfel incat sa fii la nivelul copilului cand ii vorbesti, pentru ca el sa inteleaga ca nu doresti sa te impui prin forta, ci ca vrei sa il faci sa inteleaga ceva.

Spune-i copilului pentru ce comportament il pedepsesti si arata-i care sunt consecintele negative ale respectivului comportament. Spre exemplu: ,,Uite, pentru ca l-ai lovit pe Andrei, acum il doare piciorul!’’

Pedepseste comportamentul, nu copilul!

In loc să spui ,,Esti un copil rau” este mai folositor sa spui ,,Ai facut ceva rau”. Un comportament rau poate fi mereu schimbat si corectat, dar daca copilul crede ca el este rau, se va simti lipsit de valoare si nu va sti ce anume sa schimbe.

Dă-i alternative pozitive la respectivul comportament. Spune cum iti doresti sa se poarte in viitor in situatii similare. Spre exemplu: ,,Vreau pe viitor cand Andrei iti ia jucaria sa vii sa imi spui mie, nu sa il lovești”.     

Nu amana pedeapsa folosind avertismente. Avertismentele sunt o cale sigura de a submina importanta pedepsei si il fac pe copil sa nu ia pedeapsa cu adevarat in serios.         

Daca folosesti pedeapsa de tipul time-out (in care copilul sta intr-un loc izolat cateva minute pentru a reflecta la ce a facut), aceasta ar trebui sa dureze atatea minute cat este varsta copilului (pentru un copil de 3 ani, o pedeapsa de 3 minute).

Dupa ce copilul a terminat pedeapsa, incheie subiectul, fara sa mai revii asupra ei, sau sa faci aluzii la ea cand nu este cazul. Nu uita ca pedeapsa este o lectie de învatat: daca si-a insusit lectia, nu mai are rost sa revii asupra ei.

Fii consecvent! Aplica pedeapsa de fiecare data cand copilul face comportamentul nepotrivit, fara exceptie, pentru ca altfel el nu va lua in serios pedeapsa.

Nu te lasa impresionat de protestele si lacrimile copilului. In cazul pedepsei, un anumit disconfort este pretul platit pentru a-l disciplina pe copil. Daca cedezi la lacrimile lui, el va invata ca ori de cate ori plange scapa de pedeapsa. De asemenea, daca dupa ce il pedepsesti te duci la el cerandu-ti iertare iti vei pierde autoritatea de părinte.

Aplica pedepsele, dar nu uita sa folosesti si recompensa cand se respecta regula, mai ales la început! De multe ori suntem atenti numai la greseli si trecem faptele bune cu vederea, ca si cand ar fi de la sine intelese. In felul acesta devenim critici si mereu nemultumiti, punand accentul numai pe greselile copiilor. Copiii au nevoie sa fie apreciati cand respecta regulile, mai ales daca este o regula care necesita control si abtinere din partea lor.

A pedepsi fara sa te razbuni, a fi ferm fara sa fii abuziv, a fi rabdator fara sa fii prea permisiv, acestea sunt provocarile tale cand vine vorba de pedeapsa.

Regulile de mai sus te ajuta sa eviti greselile majore pe care le poti face cand iti pedepsesti copilul, insa ca sa le poti respecta, ai nevoie de rabdare, de toleranta, dar si de consecventa si fermitate. Da-ti timp si rabdare pentru a invata care sunt pedepsele cele mai eficiente si cele mai puţin nocive pentru copilul tau!

Pastile psihologice

Principii generale pentru o viata fericita

I. Decalogul irationalitatii (Merita cunoscut pentru a-l evita)
1. TREBUIE sa reusesti in tot ceea ce faci ALTFEL esti fara valoare ca om (esti neimportant/inferior/slab).
2. TREBUIE sa reusesti in tot ceea ce faci ALTFEL este groaznic si catastrofal (este cel mai rau lucru care ti se putea intampla).
3. TREBUIE sa reusesti in tot ceea ce faci ALTFEL nu poti tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
4. TREBUIE ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos cu tine ALTFEL esti fara valoare ca om (esti neimportant/inferior/slab).
5. TREBUIE ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos ALTFEL este groaznic si catastrofal (este cel mai rau lucru care ti se putea intampla).
6. TREBUIE ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos ALTFEL nu poti tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
7. TREBUIE ca viata sa fie dreapta cu tine si usoara ALTFEL esti fara valoare ca om (esti neimportant/inferior/slab).
8. TREBUIE ca viata sa fie dreapta si usoara ALTFEL este groaznic si catastrofal (este cel mai rau lucru care ti se putea intampla).
9. TREBUIE ca viata sa fie dreapta si usoara ALTFEL nu poti tolera/suporta acest lucru (este insuportabil.
10. EU, CEILALTI SI/SAU VIATA TREBUIE CU NECESITATE SA…

II. Decalogul rationalitatii (A se citi zilnic, dimineata sau seara inainte de culcare)

1. AR FI PREFERABIL sa reusesti in tot ceea ce faci si fa tot ce depinde de tine in acest sens DAR DACA NU REUSESTI, nu inseamna ca esti fara valoare ca om ci doar ca ai avut un comportament mai putin performant, care probabil poate fi imbunatatit in viitor.
2. AR FI PREFERABIL sa reusesti in tot ceea ce faci si fa tot ce depinde de tine in acest sens DAR DACA NU REUSESTI, aminteste-ti ca este doar (foarte) rau fara a fi insa catastrofal (cel mai rau lucru care ti se putea intampla).
3. AR FI PREFERABIL sa reusesti in tot ceea ce faci si fa tot ce depinde de tine in acest sens DAR DACA NU REUSESTI, poti tolera/suporta acest lucru neplacut si sa mergi mai departe bucurandu-te de viata, chiar daca este mai greu la inceput.
4. AR FI PREFERABIL ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos cu tine DAR DACA NU SE COMPORTA ASA, nu inseamna ca tu sau ei sunteti fara valoare ca oameni.
5. AR FI PREFERABIL ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos DAR DACA NU SE COMPORTA ASA, aminteste-ti ca este doar (foarte) rau fara a fi insa catastrofal (cel mai rau lucru care se putea intampla).
6. AR FI PREFERABIL ca ceilalti sa se comporte corect si/sau frumos DAR DACA NU SE COMPORTA ASA, poti tolera/suporta acest lucru neplacut si mergi mai departe bucurandu-te de viata, chiar daca este mai greu la inceput.
7. AR FI PREFERABIL ca viata sa fie dreapta cu tine si usoara DAR DACA NU ESTE, nu inseamna ca viata este nedrepata si/sau ca tu esti fara valoare ca om.
8. AR FI PREFERABIL ca viata sa fie dreapta si usoara DAR DACA NU ESTE, aminteste-ti ca este doar (foarte) rau, fara a fi insa catastrofal (cel mai rau lucru care se putea intampla).
9. AR FI PREFERABIL ca viata sa fie dreapta si usoara DAR DACA NU ESTE, poti tolera/suporta acest lucru si sa mergi mai departe bucurandu-te de viata, chiar daca este mai greu la inceput.
10. SINGURUL LUCRU CARE TREBUIE ESTE CA NIMIC NU TREBUIE CU NECESITATE.

III. Nucleul nebuniei (Merita cunoscut pentru a-l evita)

1.Eu TREBUIE CU NECESITATE SA….
2. Ceilalti TREBUIE CU NECESITATE SA…
3. Viata TREBUIE CU NECESITATE SA…
IV. NUCLEUL SANATATII (A se citi zilnic, dimineata sau seara inainte de culcare)
1. Accepta ceea ce nu se poate schimba.
2. Fa tot ceea este omeneste posibil sa schimbi ce se poate schimba, amintindu-ti insa mereu ca uneori lucrurile nu TREBUIE sa se intample cum vrei tu.
3. Fa diferenta dintre 1 si 2.

V. Sfaturi pentru o viata rationala si fericita (A se citi zilnic, dimineata sau seara inainte de culcare)

1.Urmeaza Decalogul Rationalitatii si evita Decalogul Irationalitatii.
2. Asimileaza Nucleul Sanatatii si renunta la Nucleul Nebuniei.
3. Sa doresti si sa faci tot ceea ce depinde de tine ca lucrurile sa se intample asa cum vrei tu dar in acelasi timp sa tii minte ca nu scrie niciunde ca lucrurile TREBUIE cu necesitate sa se intample asa cum vrei tu.
4. Ar fi de dorit ca ceilalti sa te trateze corect dar asta nu inseamna ca si TREBUIE cu necesitate sa o faca.
5. Ar fi de dorit sa reusesti in tot ceea ce faci dar asta nu inseamna ca si TREBUIE cu necesitate sa reusesti.
6. Ar fi de dorit ca viata sa fie usoara si dreapta dar asta nu inseamna ca si TREBUIE cu necesitate sa fie asa.
7. Daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dorit asta nu inseamna ca esti fara valoare ca om ci doar ca ai avut un comportament mai putin performant care probabil poate fi imbunatatit.
8. Daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dorit nu inseamna ca este o catastrofa (cel mai rau lucru care ti se putea intampla) ci este doar un lucru neplacut (poate pana la extrem de neplacut), fara ca asta sa insemne totusi ca este cel mai rau lucru care ti se poate intampla si ca nu te mai poti bucura de viata.
9. Daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dorit poti tolera asta si merge mai departe bucurandu-te de viata, desi este mai greu la inceput, pana pornesti.
10. Este placut sa ai aprobarea si dragostea celorlalti si fa tot ceea ce este omeneste posibil sa le obtii dar aminteste-ti ca si fara ele te poti accepta ca fiinta umana care are dreptul sa se bucure de viata.
11. Este de preferat sa faci lucrurile perfect dar este omeneste sa faci greseli.
12. Oamenii reactioneaza asa cum doresc ei nu cum doresti tu si aminteste-ti ca ei, ca si tine, nu sunt perfecti.

Principii specifice pentru o viata fericita

(Atunci cand apare problema specifica, pilula se citeste zilnic, dimineata si seara inainte de culcare, si ori de cate ori este nevoie pe parcursul zilei)
PASTILA PSIHOLOGICA IMPOTRIVA FURIEI, NEMULTUMIRII, AGRESIVITATII, IRITARII, FRUSTRARII
• „Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta.”
• „Pot sa accept ca in viata mi se intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este neplacut.”
• „Pot suporta sa mi se intample asa ceva, desi nu imi doresc si nu imi place.”
• „Pot tolera ceea ce simt, chiar daca nu simt ceva placut.”
• „Pot sa suport prezenta acestui gand, desi nu imi place.”
• „Pot accepta ca am facut asta chiar daca preferam sa nu o fac.”
• „Pot accepta comportamentul celorlalti, chiar daca acestia nu fac intotdeauna ce mi-as dori eu.”
PASTILA PSIHOLOGICA IMPOTRIVA ANXIETATII, PANICII, FRICII, NELINISTII
• „Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta.”
• „Pot sa accept ca in viata mi se pot intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este neplacut si am facut tot posibilul ca sa le evit.”
• „Este extrem de neplacut ca mi s-a intamplat asa ceva, insa nu este cel mai rau lucru care mi s-ar fi putut intampla.”
• „Cred ca pot face fata si la situatii mai rele decat cea in care ma gasesc acum.”
• „Este extrem de neplacut, insa nu catastrofal daca in aceasta situatie nu voi putea detine controlul asa cum mi-as dori.”
• „Este rau, dar nu dezastruos sa traiesti astfel de emotii.”
• „Este neplacut, dar nu catastrofal sa ai astfel de ganduri.”
PASTILA PSIHOLOGICA IMPOTRIVA DEPRIMARII, DEPRESIEI, TRISTETII
• „Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta.”
• „Pot sa accept ca in viata mi se intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este trist.”
• „Am gresit comportandu-ma astfel, insa eu raman intotdeauna o persoana valoroasa, prin simplul fapt ca sunt om.”
• „Poate ca aceasta reactie a mea este o dovada de slabiciune, insa asta nu arata valoarea mea ca persoana.”
• „Chiar daca nu ma descurc intotdeauna asa de bine cum mi-as dori, raman o persoana buna si valoroasa.”
• „Sunt multumit de mine, desi stiu ca nu sunt perfect.”

Materialele sunt elaborate de Prof. univ. dr. Daniel David (vezi Tratat de psihoterapii Cognitive si Comportamentale; Polirom, 2006) pe baza teoriei si terapiei rational-emotive si cognitiv-comportamentale si a materialelor similare elaborate de Albert Ellis (si la Albert Ellis Institute).
Sursa: http://clinicalpsychology.psiedu.ubbcluj.ro/terapie-autoadministrata/pastile-psihologice/

Oglinda lui Gandhi – poveste terapeutica

Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar se spune ca l-ar fi intrebat cineva pe Gandhi in legatura cu factorii care distrug fiinta umana si ca el ar fi raspuns: politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca, intelepciunea fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate.
Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara dacă eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunosctor.
Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul.
Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.
Cine vrea să fie iubit, sa iubeasca!
Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.

Copiii au nevoie de dragoste, la fel cum trandafirii au nevoie de apa

Copiii au nevoie de dragoste, la fel cum trandafirii au nevoie de apa

Copiii invata cine sunt si cat de importanti si valorosi sunt (sau nu sunt), in functie de modul in care sunt tratati incepand din copilarie.
Copiii mici au o nevoie enorma de dragoste si afectiune. Dragostea care ii inconjoara inseamna pentru ei oxigenul emotional. Niciodata nu puteti spune ca oferiti copiilor prea multa dragoste si afectiune in anii in care se formeaza.
Copiii au nevoie de dragoste, la fel cum trandafirii au nevoie de apa – aproape la fel cum au nevoie de hrana, bautura si adapost pentru a creste sanatosi.

11

Fundamentul personalitatii se formeaza in primii trei, pana la cinci ani ai vietii.
Caracterul sanatos al unui adult va fi determinat, in mare masura, de calitatea si cantitatea de dragoste si afectiune pe care copilul a primit-o de la parinti si de la altii, in aceasta perioada.
Un copil crescut cu extrem de multa dragoste, afectiune si incurajare va tinde sa-si dezvolte, inca de timpuriu, o personalitate optimista si stabila.
Un copil crescut cu critici si pedepse va tinde sa devina fricos, suspicios si neincrezator, cu un potential pentru o multime de probleme de personalitate, care se vor manifesta mai tarziu in viata.
Adultii cu un nivel al conceptului de sine scazut si atitudini mentale negative au fost, invariabil, copii privati de dragostea si protectia de care au avut nevoie in perioada anilor de formare.

Copiii se nasc cu doua calitati remarcabile.

Prima, este aceea ca ei se nasc fara a avea sentimentul fricii.
Ei vin in lume cu doar doua tipuri de teama fizica: cea de zgomote puternice si cea de cadere.
Toate celelalte tipuri de frica trebuie sa le invete prin repetarea continua a situatiilor si prin intarirea sentimentului de teama, de cand sunt mici si pana cresc.
Oricine a incercat sa creasca copii pana la varsta de cinci sau sase ani, stie ca ei nu se tem de nimic.
Se urca pe scari, fug in trafic, apuca instrumente ascutite si fac lucruri care par, in general, sinucigase pentru un adult.
Ei nu au frica deloc, pana cand acele tipuri de frica nu le sunt insuflate de catre parinti sau de catre alte persoane.

Cea de-a doua calitate remarcabila a copiilor este aceea ca sunt complet neinhibati.
Ei rad, plang, isi uda pantalonasii, spun si fac exact ce simt, fara a fi ingrijorati de parerea celorlalti. Sunt complet spontani si se exprima foarte usor si natural, fara nici o inhibitie.
Ati vazut vreodata vreun bebelus cu constiinta de sine?
Minunat este faptul ca aceasta este starea voastra naturala, modul in care veniti pe lume, fara temeri si inhibitii, capabili sa va exprimati liber si cu usurinta in orice situatie.
Stiti ca acest lucru este adevarat deoarece, peste ani, ori de cate ori va aflati intr-o situatie sigura, alaturi de oameni in care aveti incredere, adesea reveniti la aceasta stare naturala, lipsita de frica si plina de spontaneitate.
Va simtiti relaxati si la largul vostru, absolut liberi sa fiti voi insiva.
Acestea sunt unele dintre momentele cele mai bune din viata, experiente de varf, cand sunteti cu adevarat fericiti.
Ele reprezinta starea voastra normala, naturala.

CUM IMVATA COPIII
Copiii invata in doua moduri principale, in primul rand, ei invata prin imitarea unuia sau a ambilor parinti.
Multe dintre tiparele noastre comportamentale adulte, inclusiv criteriile de valori, atitudinile si convingerile, s-au format prin imitarea si ascultarea parintilor in anii in care ne-am format.
Zicalele: „Asa tata, asa fiu”, sau: „Asa mama, asa fiica” sunt, cu siguranta, adevarate.
Adesea, copiii se identifica puternic cu unul dintre parinti si va fi mult mai influentat de acel parinte decat de celalalt.

Al doilea mod in care copiii invata, este deplasarea dinspre starea de disconfort spre cea de confort, sau dinspre durere spre placere.
Sigmund Freud a numit acest lucru „principiul placerii”.
Concluzia lui, ca si a majoritatii psihologilor, este aceea ca aceasta nazuinta spre placere sau fericire, reprezinta motivatia de baza a comportamentului uman.

Dezvoltarea copilului, de la invatatul mersului la toaleta si obiceiurile de a manca, pana la fiecare aspect al comportarii in societate, este modelata de aceasta dorinta sau motivatie continua inspre confort sau placere personala, inspre ceea ce simte ca e bine si prin indepartarea te ceea ce simte ca e rau.
Dintre toate starile de disconfort pe care un copil le sufera, retragerea dragostei si a aprobarii parintilor reprezinta lucrul cel mai traumatizant si mai greu de combatut.
Copiii au nevoie de o intensa siguranta emotionala, de dragostea, sprijinul si protectia parintilor.
Cand un parinte isi retrage dragostea intr-o tentativa de disciplinare, control sau pedepsire a copilului, acesta devine extrem de nesigur, nu se simte in largul lui si incepe sa i se faca frica.
Perceptia copilului reprezinta totul.
Nu conteaza ceea ce au dorit sau intentionat parintii, modul in care copilul percepe este ceea ce-i afecteaza simturile si actiunile.

Cand copilul percepe ca dragostea a fost retrasa, isi schimba imediat comportamentul, intr-o incercare de a recastiga dragostea si aprobarea parintelui.
Copilul se simte asemeni unui om inecat, in cautarea colacului de salvare.
Fara un flux continuu si neintrerupt de dragoste neconditionata, siguranta copilului este amenintata.
Frustrat, copilul isi va pierde neinfricarea si spontaneitatea.
Multe dintre problemele de personalitate din viata sunt rezultatul „retragerii dragostei”.
Poate ca cea mai mare parte din ceea ce facem in viata, incepand din copilarie, facem fie pentru a primi dragoste, fie pentru a compensa lipsa dragostei.
Majoritatea amintirilor nefericite din copilaria noastra sunt asociate cu perceperea lipsei iubirii.
Multe dintre problemele pe care le avem in relatiile noastre ca adulti, isi au radacina in aceste experiente timpurii, cand am fost privati de dragoste.
La o varsta frageda, ca rezultat al greselilor parintilor facute in cresterea copiilor – in special atunci cand utilizeaza critica distructiva si pedeapsa fizica – copilul incepe sa-si piarda lipsa de incredere si spontaneitatea naturala.

El incepe sa dezvolte obiceiuri negative, modalitati negative de a reactiona la evenimente.
Toate obiceiurile – pozitive sau negative – sunt reactii conditionate fata de anumiti stimuli.
Acestea sunt invatate ca rezultat al repetitiei permanente, pana cand se fixeaza foarte bine in subconstient.
Apoi functioneaza automat, ori de cate ori sunt declansate de anumiti stimuli.
Obiceiurile negative devin un comportament obisnuit, parte a conceptului de sine.
Ele devin zonele noastre de confort, in care ne simtim bine.
Odata ce sunt programate si devin parte a bagajului nostru psihologic, ne vom simti bine atunci cand ne comportam si reactionam intr-o maniera negativa proprie.
Vom deveni oameni condusi de frica, mai degraba decat de dorinta.

Fragment din: „Succesul in viata” – Brain Tracy

Alegerea!

Alegerea!

 

img

 

 

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
– Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
– Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
– Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”
Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.

 

Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit: ”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”

 

… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:
“Sunt parte din problema sau din solutie?”

Important e cum te vezi tu!

imagine

Psiholog Liana Ciuchina

Cresterea stimei de sine
Decide ce poti controla si ce nu.

Accepta responsabilitatea.

Orice greseala e o oportunitate de a invata si de a lua lucrurile de la capat, mai bine.

Competitia se da doar cu tine insuti.

Fii o persoana ambitioasa. Foarte important: urmeaza visele tale, nu pe ale altora.

Gandeste si vorbeste pozitiv. Nu iti lasa mintea otravita de negativism. Nu te gandi la ce nu se poate ci la ce se poate, nu la ce nu vrei, ci la ce vrei.

Investeste in dezvoltarea personala.

Anturajul este vital in evolutia ta. Fa-ti un grup de prieteni si prietene care au vise ca si tine, care sunt pozitivi si au incredere in fortele lor.

Critica: adu-le aminte oamenilor ca daca le vrei parerea, le-o vei cere. Poate ca uneori datorezi un raspuns unor critici, dar niciodata nu le datorezi increderea in tine.

Sa crezi ca poti este conditia necesara dar nu si suficienta. Trebuie sa incerci.

Esecul si greseala sunt lucruri absolute firesti in orice process de invatare. Doar cine nu vrea sa evolueze si sa progreseze in viata poate spune: eu nu am esecuri si nu gresesc.

Alearga, cazi, ridica-te! Ridica-te si lupta din nou!

Jucariile fericite

fără titlu

Psiholog Liana Ciuchina

Stransul jucariilor poate fi o problema destul de mare pentru parinti, cu atat mai mult cu cat copiii primesc frecvent mai multe jucarii decat ar avea nevoie. Unii copii s-au obisnuit ca parintii sa fie cei care le strang, pentru ca acestia din urma au ales calea cea mai simpla: „Decat sa stau cateva zeci de minute pana face curatenie, mai bine ma aplec de cateva ori si le-am strans pe toate de pe jos, in 5 minute.” Doar ca povestea se repeta si stransul jucariilor ajunge sa interfereze destul de mult cu activitatile tale de adult. Cum altfel poti proceda? Ii poti spune copilului tau o poveste terapeutica.

Povestea terapeutica „Jucariile fericite”

„Au existat doi frati care dormeau in camere separate si fiecare dintre ei avea jucariile sale. Atunci cand cineva venea in vizita si intra in camera fratelui cel mare se minuna din cauza dezordinii; toate jucariile erau pe jos: mingea in pat, soldatelul langa dulap, cu picioarele in sus, piesele de puzzle amestecate incat cu greu reuseai sa- ti dai seama care din piese apartin carui puzzle, ursuletii impreuna cu masinutele, sub pat hainutele papusilor.
Oriunde paseai, pe tot covorul, langa pat ori langa fereastra sau usa, gaseai cate o jucarie. Daca in schimb cel venit in vizita intra in camera mezinului, ramanea uimit de cata ordine exista. Cand copilul se juca, il puteai vedea cu cateva jucarii in jurul lui, iar celelalte, asezate frumos pe rafturi.
Intr-o seara, atunci cand amandoi copiii dormeau, jucarile au inceput sa vorbeasca intre ele. Comunicau una cu cealalta printr-o spartura din peretele ce despartea camerele in care dormeau copiii. Din camera celui mare, jucariile se plangeau de comportamentul copilului:
–    Toata ziua tipa la noi, ne arunca si ne tranteste. Ma arunca de perete fiindca sirena pe care o am nu mai canta frumos. S-a stricat si am nevoie de reparatii, dar el nu s-a gandit la asta. Ci m-a aruncat direct cu botul in perete, spunea masina de politie.
–    Nici mie nu mi-e prea bine. Mi-a rupt scara pe care urcau pompierii in cladire ca sa salveze oamenii din incendii, bolborosea masina de pompieri.
Jucariile din camera copilului ordonat se minunau de cata suferinta au parte prietenii lor. Le era chiar greu sa le spuna ca cel mic are grija de ele, le curata o data pe saptamana si le da parintilor la spalat, ca papusilor li se schimba hainele si sunt pieptanate si aranjate frumos, ca masina de politie e gata oricand de vreo interventie, iar ursuletii stau impreuna, toata familia, pe raft atunci cand nu sunt luati la joaca. Pe buna dreptate, jucariile mezinului erau fericite din cale afara”.
Povestea terapeutica poate fi spusa copilului tau fara a-i oferi un final tocmai pentru a-l provoca la discutii.
Iata cateva intrebari de la care poti porni in conversatia cu copilul tau:
1. Ce crezi ca s-a intamplat cu jucariile in acea seara?
2. Care a fost decizia jucariilor nefericite? Au ramas in continuare alaturi de copilul dezordonat sau au hotarat sa se mute in camera celui mic?
3. Cum crezi ca s-a simtit copilul cel mare cand s-a trezit dimineata si si-a vazut camera goala, fara jucarii?
4. Daca ai fi politistul care conduce masina de politie cu sirena defecta, cum l-ai amenda pe copilul care o distruge? Ce pedeapsa ai alege pentru el?
5. Cu care din cei doi copii crezi ca semeni?
6. Cum crezi ca se simt jucariile tale? Sunt fericite sau triste? Sufera ori sunt bucuroase atunci cand te joci cu ele?
Cu astfel de intrebari vei reusi sa-l aduci pe copil in rolul sau de stapan al jucariilor pe care le are si il vei constientiza cu privire la comportamentul pe care il are fata de acestea.

Copilul tau isi strange jucariile?

Scapa de gandurile negative!

fără titlu

 

Psiholog Liana Ciuchina

Iata cateva strategii simple dar eficiente, care iti vor asigura o nepretuita stare de bine:

Concentreaza-te pe un singur lucru

Daca atunci cand suntem tristi, de regula, incepem sa ne umplem timpul cu tot felul de activitati care permit mintii sa se duca in ce directie vrea ea, este mult mai benefic pentru noi sa ne indreptam intreaga atentie catre un singur obiectiv/o singura activitate si sa fim implicati acolo 100%.

Evita stresul

Situatiile stresante nu ne consuma energia si nu ne elibe­reaza mintea, ci, dimpotriva, favorizeaza aparitia gandurilor pesimiste.

Amana-l

Cand incerci sa scapi de un gand, el revine si mai insistent, prin urmare, amana-l! Propune-ti sa te gandesti la el peste o ora, o zi, o saptamana si, pana atunci, bucura-te din plin de viata.

Desensibilizare

Simti frica? Nu o ocoli, infrunt-o direct! Un gand anume nu iti da pace? Concentrea­za-te asupra lui pana cand va disparea. Este o metoda eficienta pentru eliminarea gandurilor obsesive si a comportamentului compulsiv.

Acceptare

Uneori, gandurile negative sunt un fel de nisipuri miscatoare, din care nu poti iesi, in care te afunzi tot mai mult. Imagineaza-ti cum acele ganduri sunt niste soldatei minusculi care iti ies prin urechi. Nu ii evita, nu ii indeparta, pur si simplu urmareste-i cum „marsaluiesc“. La un moment dat vor disparea de la sine.

Mediteaza

Prin exercitiu, vei invata sa iti „golesti“ mintea, sa ai com­pasiune pentru gandurile tale, sa nu le judeci.

Afirmare de sine

Gandeste-te la calitatile si credintele tale pozitive. In acest fel, iti vei creste, treptat, stima de sine si autocontrolul.

Scrie

Asterne pe hartie cele mai puternice sentimente si ganduri. Te vei elibera emotional si vei reduce recurenta gandurilor negative.

Cum sa devenim parinti mai buni

2013

 

Implicaţt copiii in treburile zilnice

Pe masura ce copiii cresc, trebuie sa exerseze luarea deciziilor, trebuie sa fie consultati si sa fie tratati din ce in ce mai mult ca niste adulti. De ce n-ar putea alege culoarea in care sa-si zugraveasca dormitorul, mai ales daca il vor zugravi chiar ei?

Tu va trebui să fixezi bugetul, dar daca copiii tai sunt adolescenti, puteţi decide impreuna unde sa mergeti. Poti avea drept de veto daca insisti, dar la fel de bine pot avea si ei. Bineinteles ca nu e vorba doar despre a-i invata sa ia decizii, lucru de altfel foarte important. Este si despre a-i face pe copii sa se simta implicati in familie, inclusi in hotararile care va afecteaza pe toti. Poti aplica asta si la stabilirea regulilor.

Lăudaţi-vă copiii pentru comportament şi atitudine

Trebuie sa lauzi cat trebuie, cum trebuie, pentru ceea ce trebuie. Expresia ,,Un lucru bun nu-i niciodata destul”categoric nu se aplica in cazul laudelor. Nu inseamna ca trebuie sa fii zgarcit, dar e mai bine sa lauzi proportional cu realizarile copilului. Daca il lauzi prea mult si prea des, moneda se devalorizeaza. Dacă-i spui ca este extraordinar si nemaipomenit cand face ceva mai degraba mediocru, ce-o sa-i mai spui cand face ceva cu adevarat deosebit? Si daca fiecare lucru mic care-i reuseste este recompensat cu laude marete, atunci copilul o să fie terifiat de gandul ca te va dezamagi.

Copiii nu merita genul acesta de presiune. Daca-i lauzi intotdeauna pentru rezultatele obtinute la scoala, dar niciodata pentru ca s-au comportat frumos, ce le comunica asta despre valorile tale? Esti tentat sa-i lauzi mai mult pentru ca au castigat decat  pentru ca s-au straduit? Nu, bineinteles ca nu, doar esti un adevărat Parinte. Dar multi alti parinti  fac asta. Si o multime de parinti uita sa-si laude copiii pentru ca s-au comportat frumos, deoarece considera ca ,,aşa e firesc”. O fi firesc, dar copiii chiar vor sa auda cs ai observat cat de buni au fost: ,,Bravo, am observat ca nu te-ai scobit in nas in fata matusii Mariana” sau: ,,Cred ca esti tare obosita, dar vad ca reusesti  sa nu te plangi. Asta e minunat.” Asa ii vei convinge sa se poarte frumos si data viitoare.

Aveti incredere in fortele copiilor dvs.

,,E prea periculos” este una din cele mai des folosite propozitii de catre parintii bine intentionati. De cele mai multe ori, afirmatia este potrivita, insa exista efecte secundare, deoarece se subintelege mesajul: ,,Nu esti in stare. Cum vrei sa reusesti sa faci acest lucru?”. Astfel atentia ta dauneaza increderii in sine a copiilor tai. Intr-o bun zi se vor revolta si vor fi pregatiti sa infrunte riscuri exagerat de mari. Foloseste cu zgarcenie atentionarile. Motiveaza-ti grija in mod clar si la subiect.

Ai încredere in fortele copiilor tai si incurajeaza-i sa incere sa faca singuri anumite lucruri. Daca-ti tii copilul departe de provocari, nu va invata sa se descurce in situatii dificile. Lasa-ti copilul sa traiasca chiar si un esec si explica-i: ,,Nu este capatul pamantului. Data viitoare vei face mai bine”.

Abordarea constructiva a esecurilor este una din cele mai importante lectii pe drumul judecatii ce ne ajuta sa rezolvam probleme.

Invatati-i pe copii sa fie independenti

Se pare ca o combinatie dintre dragoste si claritate ii pregateste cel mai bine pe copii sa se confrunte cu succes cu viata. Impune-le copiilor anumite limite. Copiii adeseori interpreteaza stilul de educatie foarte permisiv ca pe o forma de neglijenta, pe cand regulile aplicate intr-o masura de bun-simt sunt intelese ca un fapt de afectiune si ingrijire, chiar daca in anumite cazuri copiii vor protesta vehement. Copilul tau se va deprinde cu autodisciplina, un factor hotarator al inteligentei emotionale, daca in mod regulat ii vei solicita ajutorul, de exemplu in treburile casnice mai usoare. Ideal ar fi sa ii atribui anumite sarcini.

Un copil de 4 ani poate să preia sarcina de a ajuta la aranjarea mesei, ca la un hotel, şi să fie atent ca la fiecare loc să fie un şervet. Un copil de 7 ani poate prelua sarcina paharnicului, să întrebe pe fiecare ce vrea să bea şi să aducă singur acele băuturi. Părinţi – faceţi front comun, jucaţi amândoi rolul poliţistului.

Dacă vreţi ca puştiul vostru să se simtă în siguranţă, trebuie să vă susţineţi unul pe celălalt. Şi asta înseamnă inclusiv să jucaţi amândoi rolul poliţistului dur. Merită: copilul va fi mai fericit, va fi mai sigur în privinţa limitelor şi vă va respecta (şi iubi) pe amândoi pentru asta. În cele din urmă.

Bineînţeles, nu trebuie să cădeţi de acord dinainte asupra fiecărei minuscule reguli posibile – când e vorba de detalii trebuie doar să conveniţi că indiferent ce spune unul dintre voi, celălalt îl va susţine dacă va fi întrebat. „Dacă Tati a spus nu, atunci răspunsul e nu“. Este crucial să înţelegi că, în afară de treburile importante asupra cărora aţi căzut deja de acord dinainte, faptul că eşti de acord cu partenerul este mult mai important decât lucrul asupra căruia eşti de acord.

Nu încălcaţi regulile impuse copiilor

Copiii trebuie să ştie ce este şi ce nu este acceptabil. Ei stabilesc asta în funcţie de ceea ce a fost acceptabil ieri şi alaltăieri. Dacă nu primesc un mesaj consecvent, nu au niciun indiciu despre cum trebuie să se comporte şi prea importantele limite nu sunt bine menţinute. Prin urmare, aceşti copii vor fi confuzi, nesiguri şi, probabil, se vor simţi neiubiţi.

Reguli: nu ai voie să încalci regulile nici chiar atunci când vrei. Pur şi simplu nu e corect faţă de copii. Dacă ai decis că nu au voie să doarmă cu tine în pat, trebuie să respecţi regula (cu excepţia cazului când eşti pregătit să o schimbi definitiv). Numai pentru că mezinul tău a fost cam trist astăzi şi e aşa de călduţ, şi pufos, şi miroase frumos după băiţă, şi tu eşti la rândul tău un pic deprimat… nu, nu, NU! Opreşte-te chiar acum! Dacă-l laşi o dată în patul tău va fi de zece ori mai greu să-i spui „nu“ data viitoare, plus că nu va înţelege de ce. Spune „nu“ acum (cu blândeţe şi cu o îmbrăţişare în plus) şi eşti crud doar ca să fii bun (atât cu tine, cât şi cu el).

Dacă-ţi pierzi cumpătul, tu eşti cel care vei pierde Deci cum reacţionezi atunci când copilul te contrazice? Reuşeşti să rămâi calm, să nu ridici vocea şi să asculţi ce are de spus? Nu e uşor, dar e singurul mod în care poţi obţine o reacţie similară. În majoritatea cuplurilor, unul dintre părinţi e mai înclinat spre a-şi pierde cumpătul cu copiii decât celălalt. Dacă acela eşti tu, n-o lua ca pe un eşec – comportamentul tău e cât se poate de normal.

Dar trebuie să înţelegi că ori de câte ori îţi pierzi firea cu copiii, de fapt aprobi în felul ăsta reacţiile de acelaşi fel din partea lor. De fapt tu eşti cel care pierde. De asemenea, de fiecare dată distrugi câte puţin din relaţiile lor viitoare – copiii cresc gândindu-se că urlând obţii ceea ce vrei şi că acesta este modul standard de gestionare a conflictelor. Cum procedezi dacă simţi cum te umpli de furie şi ştii că eşti pe cale să izbucneşti? Învaţă să recunoşti semnele cât mai de timpuriu, astfel încât să poţi alege un alt tip de reacţie. Dacă nu reuşeşti, fugi! Repede, dacă e nevoie. Ieşi onorabil din situaţie atâta timp cât mai poţi – eu numesc asta „pauză pentru părinţi“. Dacă ai copii mici, asigură-te că rămân în siguranţă (dacă e nevoie, ia-i şi pune-i într-un loc sigur) şi apoi retrage-te – dacă e cazul la o distanţă suficient de mare încât să nu-i mai auzi – până te calmezi şi îţi recapeţi forţele pentru a intra din nou pe „câmpul de luptă“. Până atunci, probabil că puştii îşi vor fi depăşit oricum momentul de rebeliune.

Chiar dacă meseria de Părinte nu este una uşoară, nu uita că puiul tău te va iubi întotdeauna, iar tu vei şti permanent acest lucru. Şi când va veni vremea ca tu să te bazezi pe altcineva, ei bine, iată-i pe copiii tăi dornici să-ţi întoarcă dragostea pe care le-ai dăruit-o de-a lungul anilor.

Nu pentru că aşa trebuie, nu pentru că ţi-o datorează, nu pentru că le-o ceri, nu pentru că se gândesc că aşa ar trebui să procedeze, ci pur şi simplu pentru că aşa doresc.

 

Frica

Furia

Autori: psiholog Liana Ciuchina in colaborare cu Olar Eliza-Iulia

Imagine2

Furia este o emotie coplesitoare, o izbucnire nervoasa, agresiva, de obicei verbala, iar in cazuri maxime violenta.

 Componentele sale la nivel fiziologic:

  • inima bate mai tare
  • respiram diferit
  • temperatura corpului poate creste
  • poate aparea tremurat

Furiosii sunt hipersensibili la critica si au un temperament extrem de schimbator.

 

Una dintre cele mai periculoase efecte ale furiei este ca:

  • aratand furie crestem furia si in ceilalti.

Cu alte cuvinte furia naste furie.

  • De exemplu, furie putem simti atunci cand dupa 12 ore de munca, obositi, mergem acasa, ne asteapta cineva drag care a ajuns mai devreme cu cateva ore, nu a spalat nici vasele si a si lasat hainele in dezordine.