Category Archives: Articole

Jucariile fericite

fără titlu

Psiholog Liana Ciuchina

Stransul jucariilor poate fi o problema destul de mare pentru parinti, cu atat mai mult cu cat copiii primesc frecvent mai multe jucarii decat ar avea nevoie. Unii copii s-au obisnuit ca parintii sa fie cei care le strang, pentru ca acestia din urma au ales calea cea mai simpla: „Decat sa stau cateva zeci de minute pana face curatenie, mai bine ma aplec de cateva ori si le-am strans pe toate de pe jos, in 5 minute.” Doar ca povestea se repeta si stransul jucariilor ajunge sa interfereze destul de mult cu activitatile tale de adult. Cum altfel poti proceda? Ii poti spune copilului tau o poveste terapeutica.

Povestea terapeutica „Jucariile fericite”

„Au existat doi frati care dormeau in camere separate si fiecare dintre ei avea jucariile sale. Atunci cand cineva venea in vizita si intra in camera fratelui cel mare se minuna din cauza dezordinii; toate jucariile erau pe jos: mingea in pat, soldatelul langa dulap, cu picioarele in sus, piesele de puzzle amestecate incat cu greu reuseai sa- ti dai seama care din piese apartin carui puzzle, ursuletii impreuna cu masinutele, sub pat hainutele papusilor.
Oriunde paseai, pe tot covorul, langa pat ori langa fereastra sau usa, gaseai cate o jucarie. Daca in schimb cel venit in vizita intra in camera mezinului, ramanea uimit de cata ordine exista. Cand copilul se juca, il puteai vedea cu cateva jucarii in jurul lui, iar celelalte, asezate frumos pe rafturi.
Intr-o seara, atunci cand amandoi copiii dormeau, jucarile au inceput sa vorbeasca intre ele. Comunicau una cu cealalta printr-o spartura din peretele ce despartea camerele in care dormeau copiii. Din camera celui mare, jucariile se plangeau de comportamentul copilului:
–    Toata ziua tipa la noi, ne arunca si ne tranteste. Ma arunca de perete fiindca sirena pe care o am nu mai canta frumos. S-a stricat si am nevoie de reparatii, dar el nu s-a gandit la asta. Ci m-a aruncat direct cu botul in perete, spunea masina de politie.
–    Nici mie nu mi-e prea bine. Mi-a rupt scara pe care urcau pompierii in cladire ca sa salveze oamenii din incendii, bolborosea masina de pompieri.
Jucariile din camera copilului ordonat se minunau de cata suferinta au parte prietenii lor. Le era chiar greu sa le spuna ca cel mic are grija de ele, le curata o data pe saptamana si le da parintilor la spalat, ca papusilor li se schimba hainele si sunt pieptanate si aranjate frumos, ca masina de politie e gata oricand de vreo interventie, iar ursuletii stau impreuna, toata familia, pe raft atunci cand nu sunt luati la joaca. Pe buna dreptate, jucariile mezinului erau fericite din cale afara”.
Povestea terapeutica poate fi spusa copilului tau fara a-i oferi un final tocmai pentru a-l provoca la discutii.
Iata cateva intrebari de la care poti porni in conversatia cu copilul tau:
1. Ce crezi ca s-a intamplat cu jucariile in acea seara?
2. Care a fost decizia jucariilor nefericite? Au ramas in continuare alaturi de copilul dezordonat sau au hotarat sa se mute in camera celui mic?
3. Cum crezi ca s-a simtit copilul cel mare cand s-a trezit dimineata si si-a vazut camera goala, fara jucarii?
4. Daca ai fi politistul care conduce masina de politie cu sirena defecta, cum l-ai amenda pe copilul care o distruge? Ce pedeapsa ai alege pentru el?
5. Cu care din cei doi copii crezi ca semeni?
6. Cum crezi ca se simt jucariile tale? Sunt fericite sau triste? Sufera ori sunt bucuroase atunci cand te joci cu ele?
Cu astfel de intrebari vei reusi sa-l aduci pe copil in rolul sau de stapan al jucariilor pe care le are si il vei constientiza cu privire la comportamentul pe care il are fata de acestea.

Copilul tau isi strange jucariile?

Scapa de gandurile negative!

fără titlu

 

Psiholog Liana Ciuchina

Iata cateva strategii simple dar eficiente, care iti vor asigura o nepretuita stare de bine:

Concentreaza-te pe un singur lucru

Daca atunci cand suntem tristi, de regula, incepem sa ne umplem timpul cu tot felul de activitati care permit mintii sa se duca in ce directie vrea ea, este mult mai benefic pentru noi sa ne indreptam intreaga atentie catre un singur obiectiv/o singura activitate si sa fim implicati acolo 100%.

Evita stresul

Situatiile stresante nu ne consuma energia si nu ne elibe­reaza mintea, ci, dimpotriva, favorizeaza aparitia gandurilor pesimiste.

Amana-l

Cand incerci sa scapi de un gand, el revine si mai insistent, prin urmare, amana-l! Propune-ti sa te gandesti la el peste o ora, o zi, o saptamana si, pana atunci, bucura-te din plin de viata.

Desensibilizare

Simti frica? Nu o ocoli, infrunt-o direct! Un gand anume nu iti da pace? Concentrea­za-te asupra lui pana cand va disparea. Este o metoda eficienta pentru eliminarea gandurilor obsesive si a comportamentului compulsiv.

Acceptare

Uneori, gandurile negative sunt un fel de nisipuri miscatoare, din care nu poti iesi, in care te afunzi tot mai mult. Imagineaza-ti cum acele ganduri sunt niste soldatei minusculi care iti ies prin urechi. Nu ii evita, nu ii indeparta, pur si simplu urmareste-i cum „marsaluiesc“. La un moment dat vor disparea de la sine.

Mediteaza

Prin exercitiu, vei invata sa iti „golesti“ mintea, sa ai com­pasiune pentru gandurile tale, sa nu le judeci.

Afirmare de sine

Gandeste-te la calitatile si credintele tale pozitive. In acest fel, iti vei creste, treptat, stima de sine si autocontrolul.

Scrie

Asterne pe hartie cele mai puternice sentimente si ganduri. Te vei elibera emotional si vei reduce recurenta gandurilor negative.

Cum sa devenim parinti mai buni

2013

 

Implicaţt copiii in treburile zilnice

Pe masura ce copiii cresc, trebuie sa exerseze luarea deciziilor, trebuie sa fie consultati si sa fie tratati din ce in ce mai mult ca niste adulti. De ce n-ar putea alege culoarea in care sa-si zugraveasca dormitorul, mai ales daca il vor zugravi chiar ei?

Tu va trebui să fixezi bugetul, dar daca copiii tai sunt adolescenti, puteţi decide impreuna unde sa mergeti. Poti avea drept de veto daca insisti, dar la fel de bine pot avea si ei. Bineinteles ca nu e vorba doar despre a-i invata sa ia decizii, lucru de altfel foarte important. Este si despre a-i face pe copii sa se simta implicati in familie, inclusi in hotararile care va afecteaza pe toti. Poti aplica asta si la stabilirea regulilor.

Lăudaţi-vă copiii pentru comportament şi atitudine

Trebuie sa lauzi cat trebuie, cum trebuie, pentru ceea ce trebuie. Expresia ,,Un lucru bun nu-i niciodata destul”categoric nu se aplica in cazul laudelor. Nu inseamna ca trebuie sa fii zgarcit, dar e mai bine sa lauzi proportional cu realizarile copilului. Daca il lauzi prea mult si prea des, moneda se devalorizeaza. Dacă-i spui ca este extraordinar si nemaipomenit cand face ceva mai degraba mediocru, ce-o sa-i mai spui cand face ceva cu adevarat deosebit? Si daca fiecare lucru mic care-i reuseste este recompensat cu laude marete, atunci copilul o să fie terifiat de gandul ca te va dezamagi.

Copiii nu merita genul acesta de presiune. Daca-i lauzi intotdeauna pentru rezultatele obtinute la scoala, dar niciodata pentru ca s-au comportat frumos, ce le comunica asta despre valorile tale? Esti tentat sa-i lauzi mai mult pentru ca au castigat decat  pentru ca s-au straduit? Nu, bineinteles ca nu, doar esti un adevărat Parinte. Dar multi alti parinti  fac asta. Si o multime de parinti uita sa-si laude copiii pentru ca s-au comportat frumos, deoarece considera ca ,,aşa e firesc”. O fi firesc, dar copiii chiar vor sa auda cs ai observat cat de buni au fost: ,,Bravo, am observat ca nu te-ai scobit in nas in fata matusii Mariana” sau: ,,Cred ca esti tare obosita, dar vad ca reusesti  sa nu te plangi. Asta e minunat.” Asa ii vei convinge sa se poarte frumos si data viitoare.

Aveti incredere in fortele copiilor dvs.

,,E prea periculos” este una din cele mai des folosite propozitii de catre parintii bine intentionati. De cele mai multe ori, afirmatia este potrivita, insa exista efecte secundare, deoarece se subintelege mesajul: ,,Nu esti in stare. Cum vrei sa reusesti sa faci acest lucru?”. Astfel atentia ta dauneaza increderii in sine a copiilor tai. Intr-o bun zi se vor revolta si vor fi pregatiti sa infrunte riscuri exagerat de mari. Foloseste cu zgarcenie atentionarile. Motiveaza-ti grija in mod clar si la subiect.

Ai încredere in fortele copiilor tai si incurajeaza-i sa incere sa faca singuri anumite lucruri. Daca-ti tii copilul departe de provocari, nu va invata sa se descurce in situatii dificile. Lasa-ti copilul sa traiasca chiar si un esec si explica-i: ,,Nu este capatul pamantului. Data viitoare vei face mai bine”.

Abordarea constructiva a esecurilor este una din cele mai importante lectii pe drumul judecatii ce ne ajuta sa rezolvam probleme.

Invatati-i pe copii sa fie independenti

Se pare ca o combinatie dintre dragoste si claritate ii pregateste cel mai bine pe copii sa se confrunte cu succes cu viata. Impune-le copiilor anumite limite. Copiii adeseori interpreteaza stilul de educatie foarte permisiv ca pe o forma de neglijenta, pe cand regulile aplicate intr-o masura de bun-simt sunt intelese ca un fapt de afectiune si ingrijire, chiar daca in anumite cazuri copiii vor protesta vehement. Copilul tau se va deprinde cu autodisciplina, un factor hotarator al inteligentei emotionale, daca in mod regulat ii vei solicita ajutorul, de exemplu in treburile casnice mai usoare. Ideal ar fi sa ii atribui anumite sarcini.

Un copil de 4 ani poate să preia sarcina de a ajuta la aranjarea mesei, ca la un hotel, şi să fie atent ca la fiecare loc să fie un şervet. Un copil de 7 ani poate prelua sarcina paharnicului, să întrebe pe fiecare ce vrea să bea şi să aducă singur acele băuturi. Părinţi – faceţi front comun, jucaţi amândoi rolul poliţistului.

Dacă vreţi ca puştiul vostru să se simtă în siguranţă, trebuie să vă susţineţi unul pe celălalt. Şi asta înseamnă inclusiv să jucaţi amândoi rolul poliţistului dur. Merită: copilul va fi mai fericit, va fi mai sigur în privinţa limitelor şi vă va respecta (şi iubi) pe amândoi pentru asta. În cele din urmă.

Bineînţeles, nu trebuie să cădeţi de acord dinainte asupra fiecărei minuscule reguli posibile – când e vorba de detalii trebuie doar să conveniţi că indiferent ce spune unul dintre voi, celălalt îl va susţine dacă va fi întrebat. „Dacă Tati a spus nu, atunci răspunsul e nu“. Este crucial să înţelegi că, în afară de treburile importante asupra cărora aţi căzut deja de acord dinainte, faptul că eşti de acord cu partenerul este mult mai important decât lucrul asupra căruia eşti de acord.

Nu încălcaţi regulile impuse copiilor

Copiii trebuie să ştie ce este şi ce nu este acceptabil. Ei stabilesc asta în funcţie de ceea ce a fost acceptabil ieri şi alaltăieri. Dacă nu primesc un mesaj consecvent, nu au niciun indiciu despre cum trebuie să se comporte şi prea importantele limite nu sunt bine menţinute. Prin urmare, aceşti copii vor fi confuzi, nesiguri şi, probabil, se vor simţi neiubiţi.

Reguli: nu ai voie să încalci regulile nici chiar atunci când vrei. Pur şi simplu nu e corect faţă de copii. Dacă ai decis că nu au voie să doarmă cu tine în pat, trebuie să respecţi regula (cu excepţia cazului când eşti pregătit să o schimbi definitiv). Numai pentru că mezinul tău a fost cam trist astăzi şi e aşa de călduţ, şi pufos, şi miroase frumos după băiţă, şi tu eşti la rândul tău un pic deprimat… nu, nu, NU! Opreşte-te chiar acum! Dacă-l laşi o dată în patul tău va fi de zece ori mai greu să-i spui „nu“ data viitoare, plus că nu va înţelege de ce. Spune „nu“ acum (cu blândeţe şi cu o îmbrăţişare în plus) şi eşti crud doar ca să fii bun (atât cu tine, cât şi cu el).

Dacă-ţi pierzi cumpătul, tu eşti cel care vei pierde Deci cum reacţionezi atunci când copilul te contrazice? Reuşeşti să rămâi calm, să nu ridici vocea şi să asculţi ce are de spus? Nu e uşor, dar e singurul mod în care poţi obţine o reacţie similară. În majoritatea cuplurilor, unul dintre părinţi e mai înclinat spre a-şi pierde cumpătul cu copiii decât celălalt. Dacă acela eşti tu, n-o lua ca pe un eşec – comportamentul tău e cât se poate de normal.

Dar trebuie să înţelegi că ori de câte ori îţi pierzi firea cu copiii, de fapt aprobi în felul ăsta reacţiile de acelaşi fel din partea lor. De fapt tu eşti cel care pierde. De asemenea, de fiecare dată distrugi câte puţin din relaţiile lor viitoare – copiii cresc gândindu-se că urlând obţii ceea ce vrei şi că acesta este modul standard de gestionare a conflictelor. Cum procedezi dacă simţi cum te umpli de furie şi ştii că eşti pe cale să izbucneşti? Învaţă să recunoşti semnele cât mai de timpuriu, astfel încât să poţi alege un alt tip de reacţie. Dacă nu reuşeşti, fugi! Repede, dacă e nevoie. Ieşi onorabil din situaţie atâta timp cât mai poţi – eu numesc asta „pauză pentru părinţi“. Dacă ai copii mici, asigură-te că rămân în siguranţă (dacă e nevoie, ia-i şi pune-i într-un loc sigur) şi apoi retrage-te – dacă e cazul la o distanţă suficient de mare încât să nu-i mai auzi – până te calmezi şi îţi recapeţi forţele pentru a intra din nou pe „câmpul de luptă“. Până atunci, probabil că puştii îşi vor fi depăşit oricum momentul de rebeliune.

Chiar dacă meseria de Părinte nu este una uşoară, nu uita că puiul tău te va iubi întotdeauna, iar tu vei şti permanent acest lucru. Şi când va veni vremea ca tu să te bazezi pe altcineva, ei bine, iată-i pe copiii tăi dornici să-ţi întoarcă dragostea pe care le-ai dăruit-o de-a lungul anilor.

Nu pentru că aşa trebuie, nu pentru că ţi-o datorează, nu pentru că le-o ceri, nu pentru că se gândesc că aşa ar trebui să procedeze, ci pur şi simplu pentru că aşa doresc.

 

Frica

Furia

Autori: psiholog Liana Ciuchina in colaborare cu Olar Eliza-Iulia

Imagine2

Furia este o emotie coplesitoare, o izbucnire nervoasa, agresiva, de obicei verbala, iar in cazuri maxime violenta.

 Componentele sale la nivel fiziologic:

  • inima bate mai tare
  • respiram diferit
  • temperatura corpului poate creste
  • poate aparea tremurat

Furiosii sunt hipersensibili la critica si au un temperament extrem de schimbator.

 

Una dintre cele mai periculoase efecte ale furiei este ca:

  • aratand furie crestem furia si in ceilalti.

Cu alte cuvinte furia naste furie.

  • De exemplu, furie putem simti atunci cand dupa 12 ore de munca, obositi, mergem acasa, ne asteapta cineva drag care a ajuns mai devreme cu cateva ore, nu a spalat nici vasele si a si lasat hainele in dezordine.

Exprimarea emotiilor si sentimentelor

Imagine1                           Exprimarea emotiilor si sentimentelor

Autori: Psiholog Liana Ciuchina, in colaborare cu Olar Eliza-Iulia

 

Emotiile si sentimentele sunt acei „musafiri” care ne viziteaza in trecere. Uneori musafirii par a fi tirani, alteori par a fi prieteni.

Fiecare ne dorim sa avem doar musafiri buni, pozitivi. Asa cum fiecare dintre noi a invatat sa citeasca, tot asa putem invata sa ne recunoastem emotiile, sa le simtim in intregime, sa ne gandim la ceea ce ne transmit, sa descoperim situatiile si evenimentele care le-au provocat si pe masura ce vom invata toate acestea, „musafirii” se vor transforma treptat din tirani in prieteni. De aici încolo se deschide un spatiu care ne permite sa simtim o gama mai larga de emotii care dau sens vietii.

Sentimentul este o emotie repetata, stabilizata si generalizata care persista in timp si rezista la diversi factori perturbatori.

A sti ce este un sentiment inseamna mai intai a-l trai.

Emotia este definită ca o reactie afectiva de intensitate mijlocie si de durata relativ scurta, insotita adesea de modificari in activitatile organismului, oglindind atitudinea individului fata de realitate.

Diferenta dintre un sentiment si o emotie

Sentimentul

 il simti in interior,iti umple sufletul

 e calculat si durabil

 ne spune ,,cum sa traim”

Emotia

 o transpui pe chip, o faci citita si o dai spre citire

 e intensa, dar de scurta durata

 ne spune ce ne place si ce nu

Copilul si emotiile

 

12

Psiholog Liana Ciuchina

 

A fost odata un copil care voia sa fie tot timpul fericit. Cu toate acestea i se intâmplau lucruri care, uneori il speriau, alteori il întristau sau il maniau. Lui nu-i placeau aceste emotii si a rugat o zană sa-l scape de simtirile neplacute. Zana binevoitoare i-a raspuns  chemarii, dar, in loc sa-l scape de ele, l-a uimit spunandu-i ca, fara acelea, ar fi fost mult mai sarac.

Aşa ca, atunci cand el era in fata unei ape adanci in care-i scapase mingea, Zana i-a aparut din umbra si i-a spus:

− Frica te ajută sa stii sa te aperi de ceea ce este periculos!

De asemenea, atunci cand era trist, pentru ca nu obtinuse nota maxima la o evaluare, din nou a aparut Zana care i-a explicat:

− Acum eşti trist. Tristetea te ajuta sa intelegi mai bine viata si sa cauti fericirea si lucrurile bune. Cum altfel ai putea sa pretuiesti ceva pe lume daca nu stii ce inseamna pierderea?

Altadata, cand copilul era foarte furios, pentru ca parintii nu-l lasau sa se joace pe calculator, Zana  i s-a aratat din nou:

− Vezi câtă putere si energie ai? Cu toate acestea, energia si puterea trebuie folosite cu mare intelepciune, astfel incat  sa nu  ranesti sau sa distrugi.

A trecut mult timp de la întâlnirea copilului cu Zana şi, pe parcursul anilor, el si-a dat seama cat de folositoare erau acele emotii, pentru ca ele ii aratau calea schimbarii. Astfel, copilul devenea cu fiecare zi, mai puternic, mai viguros si mai pregătit pentru viata.

Si, odata imprietenit cu emotiile mai putin placute, de care nu-i mai era frica, el le privea ca pe niste prieteni sinceri care iti spun adevarul.

Stia ca nu dureaza mult, asa cum nici norii negri nu pot ascunde soarele prea mult timp. Iar fericirea lui, asemeni soarelui, stralucea tot timpul pe cerul cu sau fara nori. De-abia acum el putea sa fie cu adevarat implinit, sa se bucure de viata pe de-a-ntregul, sa pretuiască fiecare clipa.

 

 

Autor  Clara Ruse

 

 

Gandurile creeaza emotii

 

emotii

 

,,Oamenii nu sunt afectati de ceea ce li se intampla, ci de cum interpreteaza ei ceea ce li se intampla” (Epictet).

Emotiile apar din felul in care gandim despre evenimentele pe care le traim. Noi, oamenii, suntem responsabili de emotiile noastre (de exemplu, nu copilul ne-a suparat, ci noi ne-am suparat). De cele mai multe ori nu putem schimba situatiile cu care ne confruntam, felul in care ne raportam la aceste situatii fiind cheia catre emotii functionale. Povestea terapeutica de mai jos ne ajuta sa invatam aceste lucruri.

Gandurile creeaza emotii

Intr-o zi frumoasa si insorita, o fetita pe nume Katie sarea coarda in curtea din fata casei. Era fericita. Ii placea sa sara coarda si era atenta la fiecare saritura sa nu se impiedice si sa cada.

In timp ce sarea si-a amintit ca bunica ii daruise coarda de Craciun. Bunica era saraca. Dar dorea sa-i cumpere ceva special. Inainte de Craciun au mers impreuna sa viziteze un magazin de jucarii. Lui Katie i-a placut coarda. Bunica a economisit banuti sa i-o cumpere de Craciun. Cand a desfacut cadoul, Katie a fost foarte incantata si s-a simtit iubita de bunica in mod special.

In timp ce sarea coarda, un baiat s-a repezit alergand, i-a smuls coarda cea draga din maini si a fugit spre parc. ,,Ce baiat ingrozitor!’’.  La inceput s-a simtit socata si suparata. Dar cand s-a gandit ,,Mi-a furat coarda daruita de bunica de Craciun!”, s-a infuriat. Apoi, gandindu-se ca si-a pierdut coarda pentru totdeauna, s-a simtit trista si ochii i s-au umplut de lacrimi.

Fugind in parc dupa baiat, a vazut ca un copil cazuse intr-un  bazin cu apa. Baiatul ii aruncase un capat al coardei. Gandindu-se ca acel copil s-ar putea ineca, a inceput sa se simta ingrijorata. In timp ce baiatul il tragea din apa, gandurile ei s-au schimbat. ,,Va reusi sa-l salveze!” a strigat si s-a simtit usurata.

Cand copilul a ajuns la mal, in siguranta, baiatul s-a dus la Katie, i-a dat coarda inapoi si i-a spus: ,,Imi pare rau daca te-am speriat mai devreme, dar trebuia sa-l ajut repede. Multumesc ca mi-ai imprumutat coarda.” Gandindu-se ca e dragut din partea lui sa-si ceara scuze si sa-i inapoieze coarda, Katie s-a simtit multumita.

Cand s-a intors acasa i-a povestit mamei cum coarda ei a salvat un copil de la inec. I-a spus si tatalui cand s-a intors de la serviciu. Ba chiar a sunat-o si pe bunica sa-i spuna. Cand se gandea cat de importanta a fost coarda ei pentru salvarea copilului, se simtea foarte mandra. Apoi s-a gandit: ,,Nu coarda ma facea sa ma simt fericita, trista sau ingrijorata… ci felul in care ma gandeam la coarda.”

Si acest gand o facu sa se simta si mai bine.

 

Recuperare intensiva dupa o relatie de lunga durata

Recuperare intensiva dupa o relatie de lunga durata

 

1

 

     Multi dintre noi am trecut prin acea perioada dificila, cand dupa ce am iesit dintr-o relatie ce a durat ani, toti prietenii erau comuni, obiceiurile erau comune, mergeam in aceleasi locuri etc.

     Poate te simti ca o masinarie greoaie care trebuie scoasa de pe sinele vechi si repozitionata pe altele noi, fiind greu de zis care sunt cele potrivite pentru tine.

     Iata cateva sugestii simple prin care sa reduci acel sentiment de singuratate resimtit in perioada de tranzitie, pana la viitoarea relatie:

1. Gaseste un prieten, o prietena cu care te intelegi foarte bine si care nu se afla acum intr-un cuplu. Petreceti timp cu diferite activitati care va fac placere: shopping, teatru, film, calatorii, petreceri etc.

2. Indrazneste si spune-le prietenilor ca esti disponibil/a ca sa te cheme la petreceri si reuniuni de nefamilisti.

3. Profita de timpul disponibil si mergi la workshop-uri de dezvoltare personala. Afla care iti sunt pasiunile, descopera-ti prioritatile, afla cum poti comunica mai bine, afla secretele de a influenta oamenii etc.

4. Stabileste obiective personale, de genul: vreau sa citesc o carte pe saptamana, vreau sa imi descopar o noua aptitudine, vreau sa vizitez India etc.

5. Gandeste-te ce pasiuni aveai in copilarie sau adolescenta si mergi la ateliere care iti pot dezvolta acea latura: pictura, motociclism, design vestimentar, modelaj in lut, dans, actorie etc.

6. Fa profilul partenerului tau ideal. Este ca atunci cand iti propui un obiectiv, cu cat descrii mai in detaliu ce iti doresti de la viitorul iubit, cu atat mai repede si mai aproape esti sa atingi acel obiectiv.

 

Autor:

 

Stima de sine

stima de sine 1

Stima de sine

Autor Psiholog Liana Ciuchina

Stima de sine reprezinta modul in care ne evaluam pe noi insine in raport cu propriile noastre asteptari si cu ceilalti si este direct proportionala cu constientizarea valorii noastre. Fiecare fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie respectata. Valoarea unei fiinte umane este data de suma comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor sale trecute, prezente si viitoare.

Capacitatea fiintei umane de a se proiecta in viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa devenirea prin raportarea la experientele si succesele anterioare si credinta despre propria eficacitate contribuie la intarirea stimei de sine.

Stima de sine se bazeaza pe trei componente: increderea in sine, conceptia despre sine si iubirea de sine.

Iubirea de sine

Este elementul cel mai important. A ne stima inseamna a ne evalua. Dar a ne iubi nu suporta nicio conditie: ne iubim in ciuda defectelor si limitelor, in ciuda esecurilor si infrangerilor, pur si simplu pentru ca o voce interioara, timida, ne spune ca suntem demni de iubire si respect. Aceasta iubire neconditionata nu depinde de performantele noastre, ea aratand ca ne putem regrupa dupa esecuri.

Ea nu ne fereste de suferinta sau de indoiala in cazul unor dificultati, dar ne apara de disperare. Iubirea de sine depinde in mare parte de dragostea pe care ne-a impartasit-o familia noastre atunci cand eram copii, si de ,,hrana afectiva’’, care ne-a fost daruita.

Conceptia despre sine

Parerea pe care o avem despre noi, aceasta evaluare fondata sau mai putin fondata, a calitatilor si defectelor noastre, este al doilea stalp al stimei de sine. Nu este vorba doar de cunoasterea de sine; importanta nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea de a fi detinatori ai calitatilor sau defectelor, ai potentialitatilor si limitelor. Este un fenomen in care subiectivitatea joaca un rol esential.

Aceasta conceptie pe care o avem despre noi insine o datoram mediului nostru familial si in special proiectelor pe care parintii nostri le fac pentru noi. In unele cazuri copiii sunt impovarati in mod inconstient de catre parinti si indeplinesc ceea ce ei insisi nu au putut sau nu au stiut sa realizeze in viata lor. Este ceea ce se numeste ,,copilul insarcinat cu o misiune’’.

Increderea in sine

Este realista si predictibila, deoarece se sprijina pe rezultate concrete obtinute in trecut, pe experientele reale pe care o persoana le-a trait si care-i permit sa prezica rezultatele la care se asteapta in viitor. Se bazeaza pe constientizarea propriilor cunostinte si competente intr-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obtinute anterior.

A fi increzator, inseamna, a considera ca esti capabil sa actionezi intr-o maniera adecvata in situatiile importante. Increderea in sine provine in principal din modul de educatie transmisa de familie sau de scoala.

shutterstock_250718359

 

Cum puteti sa va intariti stima de sine?

Formati-va o parere personala si luati decizii!
Acceptati complimentele care va plac si vi se par a fi sincere!
Dati importanta ideilor voastre!
Fiti indulgenti cand faceti greseli!
Concentrati-va pe punctele voastre tari si reusitele voastre!
Invatati sa spuneti ,,nu’’!
Respingeti cu indiferenta orice remarca rauvoitoare!
Invatati din greselile voastre pentru a nu le mai repeta!
Faceti din fericire un obicei!
Acceptati cu seninatate cand ati gresit sau v-ati inselat!
Acceptati-va neconditionat!
Meritati mai mult decat credeti!
Acceptati ca ceilalti sunt diferiti de voi!
Zambiti cand sunteti criticati!
Rezistati tentatiei de a va schimba doar pentru ca ceilalti sa va placa!
Evitati sa va creati suferinte inutile!
Nu luati nicio competitie prea in serios!
Nevoile voastre personale sunt cele mai importante!
Refuzati fara sa va simtiti vinovati!
Formati-va o parere cat mai corecta despre ceilalti!
Ganditi ca sunteti o persoana demna de respect!
Iertati-va greselile!
Ganditi pozitiv!
Nu pastrati resentimente!
Invatati sa va rezolvati problemele!
Aparati-va interesele!
Aveti incredere in voi!
Asumati-va responsabilitatea pentru ceea ce vi se intampla!
Invatati sa va adaptati!
Spuneti sau ganditi lucruri bune despre ceilalti!

Ameliorarea stresului

Ameliorarea stresului
Psiholog Liana Ciuchina
Stres
Stresul este o obisnuinta. Prin urmare, pentru ameliorarea problemei se impune o schimbare a obisnuintelor, altfel spus, adoptarea unor conduite emotionale, cognitive si comportamentale diferite de cele care mentin situatia intr-un cerc vicios. Pentru a fi eficace, un program de gestionare a stresului trebuie ,,croit pe masura”, dar exista cateva caracteristici comune:
• E vorba, de fiecare data, de un proces nou de invatare a unei conduite incompatibile cu stresul.
De exemplu, daca invat sa ma relaxez nu pot fi în acelasi timp tensionat.
• Cum, practic, ,,dezvatarea” este imposibila, singura modalitate de a actiona este sa invat un comportament nou şi mai adaptat.
De exemplu, nu invat sa-mi diminuez iritabilitatea, ci invat sa ma calmez.
• Pentru a fi durabila noua deprindere trebuie des repetata. Zece mici exercitii repetate frecvent sunt mai rentabile decat unul mare, dar rar practicat.
• Noul proces de invatare trebuie sa dureze destul de mult timp, cel puţin sase luni, pentru a deveni o procedura, adica o conduită care nu mai poate fi uitata. Unul dintre cele mai potrivite exemple este mersul cu bicicleta, care odata invatat nu se mai uita si poate fi reluat cu usurinta, chiar dupa multi ani de pauza.
Reacţia anxioasa adaptata contextului permite judecata necesara apararii: intr-o situatie de pericol, poate fi util sa intri in panica, intr-o situatie de alerta, este foarte important ca gandirea sa fie centrata pe risc, iar intr-o situatie de siguranta, sa poţi reflecta cu seninatate. Cu cat emotivitatea devine mai puternica, cu atat este mai putin posibil sa rationam. Prea multa emotivitate impiedica gandirea eficienta si ne impinge in primitivitate. Deprinderea de a reactiona cu un nivel scazut de emotivitate permite rezolvarea problemelor stresante de o maniera mai eficace. Procesele de gandire functioneaza mai bine si energia disponibila pentru actiune creste, fiind mai puţin mobilizata in reactia emotionala.

Cand o persoana este stresata, se inregistreaza o puternica accelerare a sistemului simpatic si o decelerare a sistemului parasimpatic. Aceasta se traduce adesea prin cresterea ritmului cardiac, jena respiratorie, tensiune musculara, hipertensiune arteriala, tremuraturi, transpiratie. Adesea apar si alte semne pe care medicii le numesc neurovegetative. Se stabileste un cerc vicios ce afecteaza in mod particular functia respiratorie: senzatia de sufocare obliga la o respiratie mai rapida, ceea ce accelereaza sistemul simpatic si amplifica senzatia de sufocare.