Ameliorarea stresului

Ameliorarea stresului
Psiholog Liana Ciuchina
Stres
Stresul este o obisnuinta. Prin urmare, pentru ameliorarea problemei se impune o schimbare a obisnuintelor, altfel spus, adoptarea unor conduite emotionale, cognitive si comportamentale diferite de cele care mentin situatia intr-un cerc vicios. Pentru a fi eficace, un program de gestionare a stresului trebuie ,,croit pe masura”, dar exista cateva caracteristici comune:
• E vorba, de fiecare data, de un proces nou de invatare a unei conduite incompatibile cu stresul.
De exemplu, daca invat sa ma relaxez nu pot fi în acelasi timp tensionat.
• Cum, practic, ,,dezvatarea” este imposibila, singura modalitate de a actiona este sa invat un comportament nou şi mai adaptat.
De exemplu, nu invat sa-mi diminuez iritabilitatea, ci invat sa ma calmez.
• Pentru a fi durabila noua deprindere trebuie des repetata. Zece mici exercitii repetate frecvent sunt mai rentabile decat unul mare, dar rar practicat.
• Noul proces de invatare trebuie sa dureze destul de mult timp, cel puţin sase luni, pentru a deveni o procedura, adica o conduită care nu mai poate fi uitata. Unul dintre cele mai potrivite exemple este mersul cu bicicleta, care odata invatat nu se mai uita si poate fi reluat cu usurinta, chiar dupa multi ani de pauza.
Reacţia anxioasa adaptata contextului permite judecata necesara apararii: intr-o situatie de pericol, poate fi util sa intri in panica, intr-o situatie de alerta, este foarte important ca gandirea sa fie centrata pe risc, iar intr-o situatie de siguranta, sa poţi reflecta cu seninatate. Cu cat emotivitatea devine mai puternica, cu atat este mai putin posibil sa rationam. Prea multa emotivitate impiedica gandirea eficienta si ne impinge in primitivitate. Deprinderea de a reactiona cu un nivel scazut de emotivitate permite rezolvarea problemelor stresante de o maniera mai eficace. Procesele de gandire functioneaza mai bine si energia disponibila pentru actiune creste, fiind mai puţin mobilizata in reactia emotionala.

Cand o persoana este stresata, se inregistreaza o puternica accelerare a sistemului simpatic si o decelerare a sistemului parasimpatic. Aceasta se traduce adesea prin cresterea ritmului cardiac, jena respiratorie, tensiune musculara, hipertensiune arteriala, tremuraturi, transpiratie. Adesea apar si alte semne pe care medicii le numesc neurovegetative. Se stabileste un cerc vicios ce afecteaza in mod particular functia respiratorie: senzatia de sufocare obliga la o respiratie mai rapida, ceea ce accelereaza sistemul simpatic si amplifica senzatia de sufocare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.