Daily Archives: 16 decembrie 2019

Un tren, o gara, o calatorie

De multe ori m-am gandit ca viata este asemenea unei calatorii cu trenul. Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si triste la altele. Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre.

Este vorba despre parintii nostri.

Este drept ca, in tren, vor urca si alte persoane care vor ocupa un loc important in calatoria noastra. Aceste persoane sunt prietenii nostri si toate acele persoane pe care le iubim. Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc aceasta calatorie ca pe o plimbare scurta, in timp ce altii o privesc ca pe o calatorie infinita. In acest tren al vietii, exista persoane permanent prezente si gata de a oferi ajutorul si dragostea lor celor care au nevoie de ele. Unele persoane urca si coboara si noi abia am obervat acest lucru. Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre.

Bineinteles, noi nu ne oprim si ne straduim sa ii gasim. Ne inghesuim si ne luptam sa trecem in vagonul lor plecat spre infinit sau in vagonul in care exista alti oameni langa cei pe care ii vrem inapoi in vagonul nostru…Calatoria cu trenul este plina de provocari, vise, fantezii, sperante, planuri, iluzii, bucurii, dureri, impliniri, dezamagiri…Incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si incercam sa cautam ceea ce este mai bun si mai frumos, in fiecare dintre ei.

In vagonul vietii noastre se vor urca, de-a lungul calatoriei, tot felul de oameni care, fie ne vor binecuvanta existenta, fie ne vor invata lectii pretioase, care ne vor ajuta sa ne descoperim, sa ne depasim limitele, talentele, ne vor ajuta sa intelegem viata dintr-o multitudine de perspective…Vor fI oameni care ne vor face sufletul firimituri, dar vor fi si oameni care ne vor intelege, ne vor sprijini neconditionat, ne vor incuraja, ne vor oferi un umar pe care sa ne odihnim sufletul si gandurile dar, mai presus de orice, ne vor oferi multa dragoste si caldura sufleteasca, acea oaza de liniste, un loc la usa caruia, stergandu-ne picioarele lasam toate preocuparile, toate maruntisurile si sacaielile vietii si unde gasim intelegere, pace, un loc al izolarii de exterior.

Misterul cel mai mare al acestei calatorii cu trenul este ca nu stim cand vom cobora definitiv, si nici macar, nu stim cand va cobora cel care sta pe locul de langa noi. Unii vin, altii pleaca, fara sa-ti pese, fara sa le pese, dar cand apare acea persoana speciala, parca iese soarele, aerul e mai curat, mai plin de viata, florile sunt mai frumoase, cerul e mai limpede si noaptea mai adanca, mai profunda si totusi, mai linistoare.

Secretul unei calatorii superbe este sa stim sa ne bucuram de fiecare moment, de fiecare statie, de fiecare secventa care se deruleaza prin fata ochilor nostri, in timp ce trenul alearga suierand spre infinit, pentru ca atunci cand trenul se va opri in gara finala, sa coboram razand, cu sufletul plin de amintiri, de iubiri, de splendide povesti de suflet si de viata, de experiente minunate, de trairi profunde, de implinire totala, iar daca nu vor reusi sa coboram din tren cu toate aceste lucruri, atunci, macar sa coboram cu cat mai putine regrete.

Un tren, o gara, o calatorie, un destin, oameni, experiente, emotii si trairi impletite intr-un singur si sfant cuvant: VIATA traita intre doua suieraturi, cea a nasterii si cea a plecarii spre infinit (Alexandra Goldstein).